Laovorba.ro

Siliculă (BOT.), silicvă mai scurtă, care are un perete fals despărţitor şi este caracteristică plantelor din familia cruciferelor (ex. “traista-ciobanului, hreanul, urda-vacii etc).

Comments Off

Silicoză (MED.), boală pulmonară profesională care apare în urma inhalării prelungite (2—30 de ani) a pulberilor de bioxid de siliciu. Cel mai frecvent se îmbolnăvesc lucrătorii din industria minieră, de la carierele le materiale iilicoase, din industria metalurgică, industria porţelanului, a sticlei etc. S. are o evoluţie progresivă spre scleroză pulmonară. În cursul evoluţiei bolii pot apărea complicaţii grave. Profilaxia S. este mai eficace decât tratamentul şi constă în suprimarea posibilităţilor de inhalare a pulberii de siliciu la locul de muncă (foraj umed, exhaustare, maşini de protecţie), control periodic al lucrătorilor etc. În Republica Socialistă România, profilaxia S. reprezintă una dintre principalele probleme de sănătate publică.

Comments Off

Silicotermie (METAL.), proces de reducere a unor oxizi metalici greu reductibili, folosind ca agent de reducere sili ciul sau ferosiliciul fin pulverizat, amestecat cu oxidul respectiv. V. şi metalotermie.

Comments Off

Siliconi (CHlM.), compuşi macromoleculari organo-silicici (polixiloxani), constituiţi din lanţuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen, valenţele libere ale siliciului fiind saturate prin radicali organici (metil, fenil etc): După structură chimică, respectiv după proprietăţi, s. se împart în s. fluizi sau uleiuri siliconice, elastomeri sau cauciucuri siliconice şi răşini siliconice. S. prezintă stabilitate termică mare, proprietăţi dielectrice deosebite, rezistenţă din punct de vedere chimic, hidrofobie etc. Au utilizări tehnice importante. S. fluizi se folosesc ca lubrifianţi, uleiuri de transformator, la protecţia unor suprafeţe împotriva aderenţei, iar elastomerii şi răşinile siliconice la confecţionarea cablurilor, a izolamen-telor, ca lacuri rezistente, la impregnarea unor ţesături pentru a le proteja împotriva apei etc

Comments Off

Siliciu (CHIM.), Şi. Element cu nr. at. 14; gr. at. 28,09; gr. sp. 2,33; duritatea 7; p.t. 1 410°C; p.f.2 630°C. Este un metaloid din grupa carbonului. Se găseşte în natură sub formă de combinaţii cu oxigenul (bioxid de siliciu şi silicaţi). Este elementul cel mai răspândit după oxigen, alcătuind o pătrime din greutatea scoarţei Pământului. Se obţine prin reducerea bioxidului sau a halogenurilor de s. cu magneziu, aluminiu sau cărbune. S. se prezintă cristalizat în sistemul cubic, având structură analogă cu a diamantului, şi amorf (o stare mai fin dispersată a siliciului cristalin obişnuit). Nu se dizolvă în nici un dizolvant, cu excepţia unor metale topite. Din punct de vedere chimic este foarte puţin reactiv. La rece nu reacţionează cu apa şi nici cu acizii; reacţionează însă uşor cu hidroxizii alcalini, formând silicaţi. În combinaţii are valenţa 4. S. de mare puritate se întrebuinţează la fabricarea dispozitivelor semiconductoare şi, sub formă de ferosiliciu, în metalurgie.

Comments Off

Silicifiere (PETROGR.), proces natural de îmbogăţire relativă în siliciu a unei roci. S. se datoreşte îndepărtării unor compuşi dintr-o rocă sau aportului de bioxid de siliciu (SiO2) din afară. Procesul de s. poate avea Ioc fie prin înlocuirea cu bioxid de siliciu a unor compuşi minerali sau organici, fie prin umplerea cu bioxid de siliciu a spaţiilor libere din roci (pori, crăpături etc), fie simultan pe ambele căi. Cele mai răspândite fenomene de s. sunt legate de migraţiunea diagenetică a bioxidului de siliciu în unele sedimente sau de activitatea vulcanică (ex. S. unor roci din reg. Maramureş şi Munţii Metaliferi).

Comments Off

Siliciere (METAL.), operaţie termochimică prin care siliciul difuzează în stratul superficial al unor piese de oţel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune în anumite medii, la oxidări la temperaturi înalte (până la 700— 7500C) şi la uzură. Se mai numeşte, impropriu, silicizare.

Comments Off

Silicicole, plante adaptate la sol bogat în bioxid de siliciu (ex. Hrişcă, pirul, secara, salcâmul).

Comments Off

Comments Off

Silicaţi (CHIM., MINER.), compuşi oxigenaţi ai siliciului cu metale, obţinuţi în general prin topirea bioxidului de siliciu cu oxizi metalici. S. naturali alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale. Scoarţa terestră este formată preponderent din s., care iau naştere îndeosebi prin cristalizare din magme sau prin procese de metamorfism. S. sunt transparenţi sau translucizi, incolori sau coloraţi parţial, în funcţie de compoziţia lor, cu luciu sticlos, gras sau sidefos, caracterizaţi îndeobşte printr-o mare duritate şi un punct de topire ridicat. În reţeaua lor cristalină se disting anioni cu structuri variate. Cel mai simplu amon, SiO4 întâlnit în olivină, granaţi, epidot etc, are o structură tetraedrică în care atomul de siliciu este legat covalent de patru atomi de oxigen. Prin unirea tetraedrelor de SiO4 între ele în moduri diferite, rezultă anioni inelari (ex. Ia turmalmă, berii), anioni în lanţ (ex. Ia piroxeni), în benzi (ex. Ia amfiboli), în strate (ex. Ia mice) sau în reţea tridimensională (ex. Ia feldspaţi). S. naturali sunt folosiţi ca materie primă în industria ceramică, a cimentului, în industria chimică etc. Au şi alte utilizări variate datorită unor proprietăţi specifice (ex. Tâlc, azbest, muscovit etc.) sau calităţii de piatră preţioasă şi semipre-ţioasă (ex. Topaz, berii, granat, turmalină, zircon, amazonit, piatra lunii etc). — Silicat de sodiu, combinaţie obţinută prin topirea bioxidului de siliciu cu hidroxid sau carbonat de sodiu. În topitură au fost identificaţi următorii compuşi: Na2SiO3, Na4SiO4, Na6Şi2O7 şi Na 2Şi 2O5. Are aspectul sticlei obişnuite. În anumite condiţii de presiune şi de temperatură e solubil în apă, formând o soluţie foarte vâscoasă. Se numeşte şi sticlă solubilă.

Comments Off

Silicatare (IND. EXTR.), procedeu de consolidare şi de imper-meabilizare a pereţilor săpăturilor şi galeriilor, a terenurilor de fundaţie etc, care constă în injectarea în pământ a unei soluţii de silicat de sodiu şi a unei soluţii de electrolit (de obicei clorură de calciu). Cele două soluţii reacţionează şi formează un gel de silice, care consolidează şi impermeabilizează pământul.

Comments Off

Silicagel (CHIM.), produs granular, cu porozitate mare, obţinut prin deshidratarea gelului de bioxid de siliciu în anumite condiţii. Se utilizează în tehnică ca adsorbant şi ca purtător de catalizatori. Se mai numeşte gel de silice.

Comments Off

Silfi (în mitologia popoarelor germanice), duhuri aeriene, uşoare, foarte agile, fără reprezentare precisă. Spirite năzdrăvane, necăjesc oamenii cu glumele lor, dar adeseori le vin într-ajutor pe neaşteptate. Oberon, din „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, era regele silfilor. Corespondentul lor feminin erau silfidele.

Comments Off

Silezia, regiune în Europa centrală, în cursul superior al Odrei şi Vistulei, pe teritoriul Poloniei (cea mai mare parte) şi Cehoslovaciei (partea sudică). În sud şi sud-vest se întind Carpaţii şi Sudeţii şi dealuri submontane, în partea centrală şi nord-vestică câmpia Sileziei, iar în est şi nord-est o zonă deluroasă. Mari zăcăminte de huilă, lignit, minereu de fier, polimetale, sare. — Istoric. Populată în antichitate de ramura apuseană a slavilor, S- a intrat în 990 în componenţa statului feudal timpuriu polon, iar în 1138, în condiţiile împărţirii statului polon între urmaşii lui Boleslav al III-lea, S- a revenit fiului mai mare al acestuia, Vladislav al II-lea. În sec. al XlV-lea, S- a trecut la Cehia, unde domnea dinastia germană de Luxemburg. În 1526, S-, împreună cu Cehia, a căzut în stăpânirea Habsbur-gilor austrieci, iar în 1742, în urma războiului de succesiune la tronul Austriei, o mare parte a S. a fost alipită la Prusia. În timpul stăpânirii de către Prusia s-a intensificat colonizarea germană a S., începută încă din sec. al XlII-lea. În 1844 a avut loc răscoala textiliştilor silezieni, prima mare acţiune a proletariatului din Europa centrală. În urma tratatului de pace de la Versailles (1919), o mare parte a S. a rămas în stăpânirea Germaniei, o parte a revenit Poloniei (Silezia Superioară), iar o mică parte Cehoslovaciei. În cursul celui de-al doilea război mondial, întreg teritoriul S. a fost cotropit de trupele hitleriste. În baza Conferinţei de la Potsdam (1945), teritoriile poloneze aflate sub stăpânirea germană au fost restituite Poloniei, graniţa apuseană a Poloniei devenind Oder-Neisse.

Comments Off

Silex (lat. silex „cremene”; PETROGR.), formaţie silicioasă de formă lenticulară, cu dimensiuni reduse, care ia naştere în roci calcaroase. Are culoarea cenuşie-gălbuie, spărtura concoidală şi duritatea ridicată. Este constituit din silice foarte fin cristalizată sau amorfă şi se separă uşor din masa rocilor înconjurătoare. S. a fost folosit în epoca de piatră pentru confecţionarea armelor şi uneltelor.

Comments Off