Siliciere (METAL.), operaţie termochimică prin care siliciul difuzează în stratul superficial al unor piese de oţel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune în anumite medii, la oxidări la temperaturi înalte (până la 700— 7500C) şi la uzură. Se mai numeşte, impropriu, silicizare.