raboteză (TEHN.), maşină-unealtă folosită pentru prelucrarea, prin aşchiere (rabotare), a suprafeţelor plane ale pieselor metalice de dimensiuni mari. R. este constituită dintr-un batiu (corpul maşinii), pe care se deplasează, în mişcare rectilinie alternativă, masa portpiesă. Cuţitul (scula) cu care se execută aşchierea este montat pe o sanie deplasabilă pe o traversă, fixată, la rîndul ei, pe unul sau pe doi montanţi (suporţi). Unele r. sînt prevăzute cu două sau cu trei sănii portcuţit. V. şi ş e p i n g.