Laovorba.ro

Silepsă (lat. syllepsis, din gr. syllepsis „figură retorică”), construcţie sintactică în care acordul cuvintelor se face nu după normele gramaticale obişnuite, ci după ideea care predomină în minte (ex.: Un grup de elevi au vizitat expoziţia).

Comments Off

Sileni (în mitologia greacă), nume generic dat satiri1or bătrâni; alteori acest nume desemnează un anumit personaj, considerat învăţătorul zeului Dionysos şi care, sub o înfăţişare grotescă, ascunde o înţelepciune ironică.

Comments Off

Silani (CHIM.), combinaţii ale siliciului cu hidrogenul. Corespund formulei generale Sin rV2n+2 (în care n are valori de la 1 la 6). Se obţin prin tratarea siliciurii de magneziu cu acid clorhidric. Primii doi termeni ai seriei (monosilanul, disilanul) sunt gaze, următorii lichide. S., deşi au formule analoge cu ale hidrocarburilor săturate din seria parafinică, sunt mult mai nestabili şi mai reactivi decât termenii parafinici corespunzători. În contact cu aerul se aprind spontan.

Comments Off

Silabă (LINGV.), segment fonetic (al cuvântului, care poate uni însă şi elemente din cuvinte diferite), alcătuit dintr-un fonem sau dintr-un grup de foneme pronunţate printr-un singur efort expirator. Centrul s. este de obicei o vocală (în jurul căreia se pot grupa consoane sau semivocale), ” dar poate fi şi o consoană, mai ales sonantă. Limita dintre s. în fluxul vorbirii este adesea greu de precizat, de aceea despărţirea în scris în s. este mai mult sau mai puţin convenţională şi diferă de la o limbă la alta. În limba română, cuvintele au un număr diferit de silabe. — S. deschisă, silabă care se termină într-o vocală (ex. S. din cu-vîntul ma-te-ma-ti-că). — 5. Închisă, silabă care se termină în consoană (ex. S. din cuvîn-tul seg-men-tat).

Comments Off

Sikorski, Wladyslaw (1881 — 1943), om politic şi general polonez. A fost prim-ministru şi ministru de interne (1922— 1923), ministrude război (1924 -1925), iar între 1939 şi 1943 şeful guvernului polonez constituit în emigraţie (mai întâi cu sediul în Franţa, apoi, din 1940,1a Londra) în timpul celui de-al doilea război mondial.

Comments Off

Sikkiin, principat în munţii Himalaia, în nord-estul Indiei, protectorat indian. Suprafaţa: 7 104 km2 (după alte surse 7 298 km2). Populaţia: 161 000 loc. (1961). Centrul administrativ: Gangtok- Situat pe pantele sudice ale Himalaiei Mari, teritoriul S. are în general altitudini peste 1 500 m, culminând în vârful Kanchenjunga (8 573 m). Climă sub-ecuatorială montană foarte umedă. Vegetaţia: păduri de conifere şi foioase, păşuni alpine. Zăcăminte de cupru. Se cultivă orez, mei, porumb, grâu, secară, pomi fructiferi; se cresc bovine, ovine, iaci. Sunt dezvoltate meşteşugurile.

Comments Off

Sikhi (şichi) (sanscrită sikh, cler”) adepţii unei secte mistice apărute în urma contactului hinduismului cu islamul, întemeiată de Nanak din Punjab (1469-1538). Comunităţile sik-hilor au avut la început un caracter antifeudal deschis, dar, cu timpul, conducătorii lor au devenit ei înşişi feudali. Statul sikh, format în Punjab la mijlocul sec. al XVIII-lea, a fost desfiinţat în 1849, în urma cuceririi lui de către englezi. Centrul religios al sectei este templul din Amritsar (Lacul de nectar).

Comments Off

Sikelianos, Angelos (1884 — 1951), poet neogrec, reprezentant de seamă al simbolismului în Grecia. Înrudit cu D’Annunzio prin sensibilitate şi cultul mistic al naturii, S. a fost un estetizant, tributar ideologiei lui Nietzsche şi doctrinei presocratice a orfismului (volumele „Vizionarul”, 1909; „Prolog vieţii”, 1915-1917; „Discurs delfic”, 1927). A mai, scris tragedii („Sibilla”, 1944; „Dedal în Creta”, 1943; „Hristos la Roma”, 1946), caracterizate printr-un limbaj vibrant, patetic, nu lipsit de retorism.

Comments Off

Sihote Alin, lanţ muntos în estul Siberiei, cuprins între Marea Japoniei, râul Ussuri şi cursul inferior al Amurului, orientat de la sud-vest spre nord-est, pe o lungime de 1200 km. Altitudinea maximă: 2078 m. Climă cu influenţe musonice. Păduri de conifere (în nord) şi de foioase (în sud).

Comments Off

Sihleanu, Alexandru (1834 — 1857), poet român romantic. S-a născut la Bucureşti. În timpul studiilor la Paris a redactat, împreună cu Al. Odobescu şi G. Creţeanu, ziarul „Junimea română” (1851). Volumul „Armonii intime” (1857) cuprinde meditaţii, reverii şi balade, dominate de sentimentul fantasticului şi al macabrului, în satira „Cişmegiul”, Al. Sihleanu vădeşte notabile aptitudini de polemist.

Comments Off

Sigwart [zigvart], Christoph (1830—1905), filozof neokantian şi logician german. Tratatul său de „Logică” (2 vol., 1873—1878) concepe logică în spirit psihologizant, dar are meritul de a o legă strâns de gnoseologie.

Comments Off

Siguranţă (TEHN.) 1. Organ de maşină, dispozitiv sau aparat care, intercalat în circuitul unui sistem tehnic, îl protejează împotriva acţiunii dăunătoare a suprasolicitărilor sau îl împiedică să se desfacă ori să se deplaseze în timpul funcţionării (ex. Şplinturi, inele de sârmă, şaibe, contra-piuliţe, valve etc). — S. electrică, aparat de protecţie a echipamentelor şi instalaţiilor electrice contra supracurenţi-lor, în special contra curenţilor de scurtcircuit, cu rolul de a întrerupe automat circuitul electric în care este instalat când curentul din circuit depăşeşte într-o anumită măsură valoarea sa nominală. Se folosesc s.e. fuzibile, care întrerup circuitul prin topirea unui conductor metalic, şi s. e automate, care întrerup circuitul printr-un sistem de contacte acţionate electromagnetic. 2. Siguranţă de funcţionare, capacitate a unui sistem tehnic sau a unui element component al acestuia de a fi utilizat, un timp cât mai îndelungat, în scopul pentru care a fost construit, determinată de un ansamblu de calităţi care condiţionează comportarea să la eventuala apariţie a unor defecţiuni ale sistemului în exploatare. Problema măririi s. de f. a sistemelort ehnice prezintă o importanţă crescândă, în special datorită răspândirii mecanizării complexe şi a automatizării în diferitele ramuri ale activităţii umane. Importanţa ei este determinată de faptul că o s. de f. nesatisfăcătoare duce la dese întreruperi ale funcţionării instalaţiilor, la avarii şi cheltuieli mari de întreţinere pentru piesele de rezervă şi reparaţii (se poate ajunge că uneori cheltuielile anuale de exploatare să depăşească valoarea investiţiilor, ceea ce este foarte dăunător pentru economia naţională). În legătură cu aceasta, se conturează în prezent o nouă disciplină ştiinţifică, numită teoria fiabilităţii sau a reliabilităţii, care se ocupă cu studiul măsurilor generale ce trebuie respectate la proiectarea, încercarea, fabricarea, recepţia şi exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura eficienţa maximă a utilizării lor.

Comments Off

Signum x (MAT.), funcţia egală cu — 1 pentru x strict negativ, cu 0 pentru x=0 şi cu 1 pentru x strict pozitiv. Signum x se notează prescurtat sgn x sau sign x.

Comments Off

Signorie (ital. Signore „domn”) 1. Formă de guvernământ instituită în unele oraşe italiene în evul mediu târziu şi în Renaştere. S-a caracterizat prin concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane. Viageră în majoritatea cazurilor, s. a fost legitimată la sfârşitul sec. al XlV-lea şi la începutul celui de-al XV-lea, de autoritatea papală sau de cea imperială, transformându-se în principat. 2. Organ de conducere în unele oraşe-republici italiene în evul mediu (ex. Florenţa), ales dintre membrii de vază ai breslelor.

Comments Off

Signorelli [sinorelli], Luca (zis şi Luca da Cortcna) (c. 1450 — 1523), pictor italian din şcoala florentină, unul dintre mani reprezentanţi ai Renaşterii. Elev al lui Pierodella Francesca, S. s-a afirmat de timpuriu prin deplina cunoaştere a anatomiei umane, prin îndrăzneala compoziţiilor, prin realismul viguros şi dramatic, fiind considerat pe drept cuvânt ca un precursor al lui Michelangelo. Excelent freschist, S. a terminat decoraţia începută de către Fra Angelico da Fiesole în catedrala din Orvieto (1499-1502), a pictat „Istoria lui Moise” în Capela sixtină. A executat de asemenea numeroase tablouri („Şcoala lui Pan”, „Sfânta familie”, „Martiriul sf. Sebastian” etc).

Comments Off