A

Archived posts from this Category

ABSTINENTA

Tagged as: A

s.f. (<fr. abstinence, lat. abstinentia) 1. AbTinere de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesităTi fiziologice. 2. (ECON.) Teoria abstinenTei = teorie care consideră capitalul şi acumularea ca rezultate ale abTinerii proprietarilor de la consumul individual exagerat.

ABSTENTIONISM

Tagged as: A

s.n. (<fr. abstentionnisme) AbTinere (demonstrativă) de la exercitarea dreptului la vot; atitudine (voluntară) de neparticipare la vot.

ABSORBTIE

Tagged as: A

s.f. (<fr. absorption, lat. absorptio, -onis) 1. Incorporare prin difuzie a unui fluid din afară în masa unui corp solid sau lichid. ♦ Micşorare sau anulare a energiei unei radiaTii care trece printr-un mediu. 2. Proces de pătrundere (pasivă sau activă) a apei, a substanTelor minerale şi organice, a gazelor în celulele organismului, <> AbsorbTie [...]

ABSORBI

Tagged as: A

vb. IV tranz. (<fr. absorber, după sorbi) 1. A încorpora, a suge o substanTă. ♦ A reTine o parte din particulele sau din energia unei radiaTii. 2. Fig. A interesa, a preocupa foarte mult.

ABSORBANT, -A

Tagged as: A

adj., s.n. (<fr. absorbant) 1. Adj., s.n. (SubstanTă) care absoarbe vapori sau lichide. ♦ (SubstanTă) care reTine o parte din particulele sau din energia unei radiaTii. 2. Adj. Fig. Care interesează, care preocupă foarte mult.

ABSOLVI

Tagged as: A

vb. IV tranz. (< germ. absolvieren, lat. absolvere) 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăTămînt. 2. (JUR.) A scuti de pedeapsă un acuzat.

ABSOLVENT, -A

Tagged as: A

s.m. si f. (<germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis) Persoana care a terminat un ciclu sau o forma de invatamant.

ABSOLUTIUNE

Tagged as: A

s.f. (<fr. absolution, lat. absolutio, -onis) 1. (JUR.) Iertare justificata de pedeapsa a unui acuzat. 2. Iertare a pacatelor (data de papa).

ABSOLUTIZA

Tagged as: A

vb. I tranz. (<absolut) A da o valoare absoluta (unei laturi, unei insusiri a) unui fapt, unei idei etc. (ignorind caracterul relativ, conditionat de celelalte laturi sau insusiri ale faptului, ideii etc. respective); a considera eronat o latura a unui lucru ca o entitate de sine statatoare, rupind-o din complexul caruia ii apartine.

ABSOLUTIST, -A

Tagged as: A

adj. (<fr. absolutiste) Care apartine absolutismului, privitor la absolutism; bazat pe absolutism.

ABSOLUTISM

Tagged as: A

s.n. (<fr. absolutisme) Regim politic bazat pe puterea absoluta a monarhului (a carui vointa este ridicata la rangul de lege), <> Absolutism luminat = curent aparut in sec. 18 si caracterizat prin atitudinea intelegatoare a suveranului fata de progres, fata de sfaturile gineiimriior luminati etc.

ABSOLUT, -A

Tagged as: A

adj. adv. (<lat. Absolutus; cf. fr. absolu) I. Adj. 1. Care este independent de orice conditii si relatii; care nu se supune nici unei restrictii; neconditionat, desavirsit. <> Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. <> (FIFOZ.; substantivat, n.) Ceea ce exista in sine si pentru sine; principiu vesnic, imuabil, infinit, neconditionat, [...]

ABSINT

Tagged as: A

s.n. (<fr. absintbe, lat. absintbium; cf.gr. apsintbion) Bautura alcoolica tare, cu gust amar, de culoare verde, preparata cu uleiuri eterice de pelin, anason si alte plante aromatice.

ABSIDIOLA

Tagged as: A

s.f. (<fr. absidiole) I. Mica absida laterala in unele bazilici romane. 2. Mica absida linga altar in bisericile crestine.

ABSIDA

Tagged as: A

s.f. (<fr. abside, lat. absida) Nisa (semicirculara) care inchide nava unei bazilici romane. <> Incapere (semicirculara) destinata altarului in bisericile crestine.

Next Page »