Serpentină 1. (DRUM.) Traseu şerpuit al unui drum (cale ferată, şosea etc.) în regiuni accidentate (pe coaste abrupte), care constă dintr-o succesiune de porţiuni rectilinii (formând unghiuri ascuţite între ele), racordate prin curbe cu raze foarte mici. Cu ajutorul s. se lungeşte traseul drumului, în scopul reducem dechvităţilor până la valoarea admisibilă (maximă). 2. (TEHN.) Tub (ţeava) din metal, din sticlă s?. U din alte materiale, îndoit în formă de spirală, de elice sau de U şi folosit ca schimbător de căldură sau ca element al unui schimbător de căldură. Prin s. circulă un anumit agent termic (aer, apă, abur etc). 3. (PETROGR.) Rocă formată preponderent din minerale din grupa serpentinei (crisotil fibros şt antigorit lamelar), care iau naştere prin transformarea hidrotermală sau prin metamor-fismul regional al rocilor ultra-bazice. S. conţine adesea concentraţii de crom, nichel, platină, azbest şi talc. În Republica Socialistă România se găseşte în Banat (la Eibenthal-Tisoviţa) şi în Munţii Sebeşului, conţinând zăcăminte de crom şi de azbest. Se întrebuinţează şi ca piatră de ornament.