S
Archived posts from this Category
Archived posts from this Category
Tagged as: S
Simboluri matematice (MAT.), semne convenţionale folosite pentru desemnarea noţiunilor, obiectelor, operaţiilor, relaţiilor matematice sau pentru indicarea caracterului de generalitate ori de particularitate a unor propoziţii matematice, a ordi nii operaţiilor matematice etc. Primele s.m. au fost cifrele folosite pentru scrierea numerelor. Se numesc şi semne matematice.
Comments Off
Tagged as: S
Simbolul credinţei, expunere concentrată a bazelor religiei creştine, a principalelor sale dogme, «elaborată, în urma luptelor dintre diferite tendinţe religioase, de sinodul I ecumenic de Ia Niceea (325) şi desăvârşită de sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381). Biserica romano-cato-lică a revizuit şi a redactat din nou s.C. Ia conciliul de la Trident (Trento, [...]
Comments Off
Tagged as: S
Simbolism fonetic, capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau de a întări noţiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine faţă de ea, legătura dintre un sunet sau un grup de sunete şi o anumită idee. S.f. este mai evident Ia interjecţiile de orice fel şi în special la onomatopee (ex. [...]
Comments Off
Tagged as: S
Simbolism, curent în literatura mondială, programatic constituit între anii 1885 şi 1900, a cărui denumire derivă dintr-un manifest al poeţilor francezi supranumiţi „decadenţi”, publicat de către Jean Moreas în „Le Figaro” (1886). Printre înaintaşii s. se numără: Novalis, Tieck, E.A. Poe, Gerard de Nerval ş.a. Dintre precursorii s. se detaşează însă ca figură predominantă Baudelaire. [...]
Comments Off
Tagged as: S
Simbolică 1. Exprimare prin simboluri convenţionale ori prin analogie a unor idei sau a unor sentimente. 2. Teorie generală a simbolurilor. 3. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credinţă ale diferitelor confesiuni.
Comments Off
Tagged as: S
Simbol (gr. symbolon „semn de recunoaştere”), semn, obiect sau imagine concretă (a unui obiect, a unei fiinţe), care reprezintă sau evocă altceva decât ceea ce este. Unele s. au o corespondenţă analogă cu obiectul simbolizat sau sunt într-un raport natural oarecare cu acesta (ex. Crinul ca s. al purităţii, sceptrul ca s. al regalităţii, statuetele [...]
Comments Off
Tagged as: S
Simbioză (gr. syn „împreună, cu” şi bios „viaţă”; BIOL.), formă de convieţuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme, elaborată sub acţiunea selecţiei naturale. În s. pot fi: două plante (ex. O algă şi o ciupercă, în cazul lichenilor), o plantă şi un animal (ex. În ţesuturile unui vierme turbelariat trăieşte o algă) sau [...]
Comments Off
Tagged as: S
Sima (GEOL.), înveliş intern al Pământului, care, în concepţia lui Suess, se întinde de la adâncimea de 100 km până la 1 200 km şi care se presupune că este constituit în cea mai mare parte din compuşi ai siliciului şi magneziului. S. ar avea o densitate medie de 3,4. În concepţia actuală, s. ar [...]
Comments Off
Tagged as: S
Silvoamelioraţii (SILV.), ansamblu de procedee şi de lucrări pentru îmbunătăţirea regimului hidrologic, prevenirea şi combaterea proceselor de degradare a terenului din patrimoniul forestier. S. stabileşte normativele tehnice după care se execută împăduriri şi lucrări ajutătoare, ca: terasări, consolidarea versanţilor şi a reţelei hidrografice torenţiale etc.
Comments Off
Tagged as: S
Silvină (MINER.), clorură naturală de potasiu (KCl), cristalizată în sistemul cubic, asemănătoare cu sarea gemă, cu care se găseşte de altfel împreună şi de care se deosebeşte uneori prin culoarea să roz-roşie, precum şi prin gustul său sărat-amar astnngent. Împreună cu alte cloruri şi sulfaţi de potasiu şi de magneziu formează zăcăminte prin evaporarea apelor [...]
Comments Off
Tagged as: S
Silvicultură 1. Ramură a economiei forestiere care cuprinde crearea, îngrijirea, regenerarea şi amenajarea patrimoniului forestier, tehnica plantaţiilor forestiere, a pepinierelor silvice şi a protecţiei pădurilor. Asigură materia primă pentru industria forestieră şi pentru alte ramuri industriale. V. şi pădure; economie forestieră. 2. Disciplină ştiinţifică pe care se bazează cultivarea şi conducerea arboretelor. Are ca obiectiv [...]
Comments Off
Tagged as: S
Silvestru, numele a doi papi şi a doi contrapapi, dintre care cel mai cunoscut a fost papa S. al Il-lea (Gerbert d’Aurillac) (999—1003), filozof şi matematician, unul dintre marii învăţaţi ai timpului său, profesor şi colaborator apropiat al împăratului german Otto al III-lea, cu sprijinul căruia a ajuns papă. S-a preocupat de organizarea biserica catolice [...]
Comments Off
Tagged as: S
Silvanus (lat. silva „pădure”), veche divinitate italică, zeu al pădurilor şi al ogoarelor, confundat uneori cu Pan.
Comments Off
Tagged as: S
Silvanit (MINER.), telurură naturală de aur şi de argint (AuAgTe4), cristalizată în sistemul monoclinic; se prezintă sub formă de cristale alungite, alcătuind concreşteri cu aspect grafic. Are culoare cenuşie-argintie şi luciu metalic. În Republica Socialistă România se găseşte în filoanele aurifere de la Săcărîmb şi Baia de Arieş (Munţii Metaliferi).
Comments Off