Silvicultură 1. Ramură a economiei forestiere care cuprinde crearea, îngrijirea, regenerarea şi amenajarea patrimoniului forestier, tehnica plantaţiilor forestiere, a pepinierelor silvice şi a protecţiei pădurilor. Asigură materia primă pentru industria forestieră şi pentru alte ramuri industriale. V. şi pădure; economie forestieră. 2. Disciplină ştiinţifică pe care se bazează cultivarea şi conducerea arboretelor. Are ca obiectiv principal elaborarea metodelor şi procedeelor tehnice de sporire a producţiei forestiere şi tehnică plantării şi regenerării arboretului. Elaborează metodele de selecţie forestieră, de silvoame-lioraţii, de protecţie a pădurilor şi de cultivare a speciilor forestiere. Studiază creşterea şi dezvoltarea speciilor forestiere, adaptate diferitelor condiţii pedoclimatice.