Simbol (gr. symbolon „semn de recunoaştere”), semn, obiect sau imagine concretă (a unui obiect, a unei fiinţe), care reprezintă sau evocă altceva decât ceea ce este. Unele s. au o corespondenţă analogă cu obiectul simbolizat sau sunt într-un raport natural oarecare cu acesta (ex. Crinul ca s. al purităţii, sceptrul ca s. al regalităţii, statuetele de femei din artă primitivă care semnifică fecunditatea). Prin încadrarea repetată. În complexul unui sistem iconografic tradiţional, s. capătă o valoare de emblemă. S. poate exprima, prin asociaţie de idei, un ansamblu întreg de gânduri sau de sentimente, o stare de spirit etc. (ex. „Coloana infinită” a lui Brâncuşi simbolizează aspiraţia spre infinit), cărora le conferă mai multă generalitate, forţă şi adâncime. De aici marea forţă expresivă a s. şi largă lor utilizare, din cele mai vechi timpuri, în religie, artă şi literatură. Ca expresie concretă a unei corespondenţe intuite de artist între elementele de limbaj plastic (culoare, linie, lumină) şi universul psihic uman, s. capătă caracterul unui semn specific artistic, vehicul purtător al unei experienţe de viaţă. O înclinaţie pronunţată spre folosirea acestor s. se constată îndeosebi în unele curente ale artei şi literaturii moderne, ca simbolismul, expresionismul, suprarealismul şi abstracţionismul. Alte s. au un caracter convenţional şi sunt lipsite de orice conţinut evocativ. Aceste s., care sunt de fapt semne, sunt folosite pe scară largă în ştiinţă şi tehnică. De exemplu, cifrele sunt s. grafice ale numerelor; literele sunt s. grafice ale sunetelor articulate; semnele +, —, × etc. Sunt s. ale operaţiilor matematice; Ag, C etc. Sunt s. chimice; m, kg, W etc. Sunt s. ale unor unităţi de măsură etc. S. grafice ale obiectelor pot păstra anumite trăsături generale ale acestora (ex. S. —||— reprezintă un condensator electric). — S. chimic, mod convenţional de notare a atomilor elementelor chimice. Sc. se folosesc în scrierea formulelor şi a ecuaţiilor chimice; ex. H (hidrogen), He (heliu), Li (litiu) etc. — Simbolul lui Kronecker (MAT,), sistem de numere, notat δij, sau δij, egale cu 1 dacă i = j şi cu 0 dacă i≠j. A fost introdus de matematicianul german Leopold Kronecker (1823-1891); δij; constituie un tensor de-al doilea ordin mixt în orice sistem de coordonate.