Silabă (LINGV.), segment fonetic (al cuvântului, care poate uni însă şi elemente din cuvinte diferite), alcătuit dintr-un fonem sau dintr-un grup de foneme pronunţate printr-un singur efort expirator. Centrul s. este de obicei o vocală (în jurul căreia se pot grupa consoane sau semivocale), ” dar poate fi şi o consoană, mai ales sonantă. Limita dintre s. în fluxul vorbirii este adesea greu de precizat, de aceea despărţirea în scris în s. este mai mult sau mai puţin convenţională şi diferă de la o limbă la alta. În limba română, cuvintele au un număr diferit de silabe. — S. deschisă, silabă care se termină într-o vocală (ex. S. din cu-vîntul ma-te-ma-ti-că). — 5. Închisă, silabă care se termină în consoană (ex. S. din cuvîn-tul seg-men-tat).