Laovorba.ro

Runge [runge], Philipp Otto (1777-1810), pictor şi teoretician de artă german. Exponent al picturii romantice, membru al grupării n a z ar e e n i 1 o r, preocupat de problemele culorii, cărora le-a consacrat câteva scrieri, R. a fost un portretist, apreciat atât pentru vigoarea expresiilor, cât şi pentru calitatea bogată a coloritului [...]

Comments Off

Runeberg [runeberia], Johan Ludvig (1804-1877), poet finlandez de limbă suedeză. Versurile sale, de inspiraţie populară („Poezii”, 1830 — 1832) şi patriotică (epopeea „Regele Fjalar”, 1844; ciclul de poezii „Povestirile cornetului Stal”, 1848-1860), îmbină umanismul antic cu idealismul creştin. Runge [runga], Friedricb Ferdinand (1795-1867), chimist german. A fost profesor de chimie la Breslau şi la Berlin. [...]

Comments Off

Rundă (SPORT) 1. Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de şah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată. 2. (Şi în forma rund) Interval de timp de trei minute, în cursul căruia are loc întrecerea dintre dpi boxeri. Fiecare întâlnire de box are câteva r. (3 r. pentru boxerii amatori, [...]

Comments Off

Runciman [ransimen], Steven (pe adevăratul său nume James Cochran Stevenson) (n. 1903), istoric englez, specialist în istoria Imperiului bizantin. Op. pr.: „Civilizaţia bizantină” (1953), „Istoria cruciadelor” (3 voi., 1951-1954), „Schisma răsăriteană” (1955).

Comments Off

Rumford [ramfed]. Benjamin Thompson (1753 — 1814), fizician american de origine engleză. A fost membru al Societăţii Regale din Londra. În 1798 R. a demonstrat experimental producerea căldurii prin frecare şi invariabilitatea căldurii specifice a corpurilor încălzite, contribuind astfel la infirmarea teoriei flogisticului.

Comments Off

Rumen (ZOOL.), cel mai mare dintre cele patru compartimente ale stomacului la rumegătoare. Are forma unui sac dublu, ocupând întreaga cavitate abdominală stingă, de la diafragmă până la bazin, şi treimea inferioară ventrală a cavităţii abdominale drepte. În r. alimentele se înmagazinează şi suferă (în special celuloza) un proces de macerare, sub acţiunea florei bacteriene, [...]

Comments Off

Rumeli-Hisar (turc. „castelul Rumeliei”), fortăreaţă construită de sultanul Mahomed al II-lea, în 1452, pe coasta europeană a Bosforului, în vederea cuceririi Constantinopolului.

Comments Off

Rumelia, denumire turcească dată părţii din Peninsula Balcanică cuprinsă între Marea Neagră, Marea Egee, Marea Marmara şi Munţii Balcani. A fost cucerită de turci pe la mijlocul sec. al XlV-lea.

Comments Off

Rumegătoare (ZOOL.), subordin de mamifere erbivore, de obicei biungulate, caracterizate prin prezenţa unui stomac format din patru compartimente (rumenul, reţeaua, foiosul şi cheagul) şi prin existenţa iuncţiei de rumegare. Prin acest act fiziologic, executat prin contracţia musculaturii rumenului a esofagului, masa de alimente este readusă în gură, remestecată şi din nou înghiţită. Rumegarea este posibilă [...]

Comments Off

Rumeanţev, Piotr Aleksa-drovici (1725—1796), mareşal rus. S-a remarcat în timpul războiului de şapte ani (1756— 1763) şi în timpul războaielor ruso-turce din 1768—1774 şi 1787-1791. În 1794 a fost comandantul suprem al armatelor ruse din Polonia, care au înăbuşit mişcarea de eliberare de sub conducerea lui T. Kos-ciuszlco.

Comments Off

Rumânie (în evul mediu în Ţara Românească), condiţie a ţăranilor dependenţi de stăpânul feudal al moşiei (domn, boieri, mănăstiri). R. constituiau o obşte cu drept de folosire a pământului, dar datorau stăpânului feudal dijma din produsele pământului lăsat în folosinţa lor (numită găleată) şi dijma din vite (numită datul), precum şi diferite prestaţii în muncă. [...]

Comments Off

Rumâni (în evul mediu în Ţara Românească), denumire dată ţăranilor dependenţi de stăpânii feudali. În Moldova se numeau vecini, iar în Transilvania iobagi. Până la „legarea de glie” prin Legătura lui Mihai Viteazul, T. se puteau strămuta de pe o moşie pe alta, plătind stăpânului „găleata de ieşire”;

Comments Off

Rulou (TEHN.), organ de maşină, de forma unui corp de revoluţie cu lungimea mai mare: e: î diametrul, care se poate roti în jurul unei axe şi care serveşte la susţinerea şi la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei mişcări, la Transportul unor piese, la înfăşurarea unor fire metalice sau din alte materiale etc.

Comments Off

„Rulmentul”, Uzina ~, unitate a industriei constructoare de maşini din România, situată în Braşov. Aluat fiinţă în 1959, dintr-o secţie producătoare de rulmenţi a uzinelor „Steagul roşu”. Dezvoltată şi modernizată treptat, a produs în 1965 peste 11 milioane de rulmenţi de 122 de tipuri.

Comments Off

Rulment (TEHN.), organ de maşină care serveşte la rezemarea şi ghidarea fusurilor de arbori sau de osii, astfel încât să permită rotirea acestora, şi care este constituit dintr-un inel interior (ce se montează pe arbore), dintr-un inel exterior (ce se montează în carcasa sau corpul maşinii) şi din câteva piese de rostogolire (bile, role cilindrice, [...]

Comments Off