resort (TEHN.), organ de maşină care, prin forma şi prin proprietăţile materialului din care este executat, se ca­racterizează prin deformaţii elaştice relativ mari sub acţiu­nea unei sarcini exterioare şi revenire la forma iniţială după încetarea sarcinii. R. sînt soli­citate la încovoiere, răsucire, compresiune sau întindere; prin deformare, r. înmagazinează o anumită energie, pe care o re­stituie la revenire. Ele au dife­rite forme constructive; se execută din oţel, alamă, bronz etc. şi sînt folosite ca amorti­zoare de şocuri, pentru asigu­rarea contactului între două piese sau pentru compensarea unor eforturi.