ramură a economiei naţionale (EC.), ansamblu de unităţi specializate, constituit după criteriul diviziunii sociale a muncii, a căror activitate se desfăşoară într-o formă organizată (întreprinderi, organizaţii, instituţii etc.) şi care îndeplinesc funcţii social-economice identice sau similare. In cadrul unei economii naţionale se disting ramuri ca: industria, agricultura, silvicultura, construcţiile şi altele, care fac parte din sfera producţiei materiale, şi ramuri care fac parte din sfera neproductivă, cum sînt: gospodăria comunală, de locuinţe şi alte prestări de servicii neproductive, învăţămîntul, cultura şi arta, ocrotirea sănătăţii, asistenţa medicală şi cultura fizică, administraţia etc. R.e.n. pot avea la rîndiil lor ramuri (ex. industria chimică este o ramură a industriei) şi subramuri (ex. producţia de fire sintetice) deosebite între ele, prin caracteristici specifice în funcţie de natura activităţii şi a rezultatelor ei, de destinaţia economică etc.