Laovorba.ro

Siliculă (BOT.), silicvă mai scurtă, care are un perete fals despărţitor şi este caracteristică plantelor din familia cruciferelor (ex. “traista-ciobanului, hreanul, urda-vacii etc).

Comments Off

Silicoză (MED.), boală pulmonară profesională care apare în urma inhalării prelungite (2—30 de ani) a pulberilor de bioxid de siliciu. Cel mai frecvent se îmbolnăvesc lucrătorii din industria minieră, de la carierele le materiale iilicoase, din industria metalurgică, industria porţelanului, a sticlei etc. S. are o evoluţie progresivă spre scleroză pulmonară. În cursul evoluţiei bolii [...]

Comments Off

Silicotermie (METAL.), proces de reducere a unor oxizi metalici greu reductibili, folosind ca agent de reducere sili ciul sau ferosiliciul fin pulverizat, amestecat cu oxidul respectiv. V. şi metalotermie.

Comments Off

Siliconi (CHlM.), compuşi macromoleculari organo-silicici (polixiloxani), constituiţi din lanţuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen, valenţele libere ale siliciului fiind saturate prin radicali organici (metil, fenil etc): După structură chimică, respectiv după proprietăţi, s. se împart în s. fluizi sau uleiuri siliconice, elastomeri sau cauciucuri siliconice şi răşini [...]

Comments Off

Siliciu (CHIM.), Şi. Element cu nr. at. 14; gr. at. 28,09; gr. sp. 2,33; duritatea 7; p.t. 1 410°C; p.f.2 630°C. Este un metaloid din grupa carbonului. Se găseşte în natură sub formă de combinaţii cu oxigenul (bioxid de siliciu şi silicaţi). Este elementul cel mai răspândit după oxigen, alcătuind o pătrime din greutatea scoarţei [...]

Comments Off

Silicifiere (PETROGR.), proces natural de îmbogăţire relativă în siliciu a unei roci. S. se datoreşte îndepărtării unor compuşi dintr-o rocă sau aportului de bioxid de siliciu (SiO2) din afară. Procesul de s. poate avea Ioc fie prin înlocuirea cu bioxid de siliciu a unor compuşi minerali sau organici, fie prin umplerea cu bioxid de siliciu [...]

Comments Off

Siliciere (METAL.), operaţie termochimică prin care siliciul difuzează în stratul superficial al unor piese de oţel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune în anumite medii, la oxidări la temperaturi înalte (până la 700— 7500C) şi la uzură. Se mai numeşte, impropriu, silicizare.

Comments Off

Silicicole, plante adaptate la sol bogat în bioxid de siliciu (ex. Hrişcă, pirul, secara, salcâmul).

Comments Off

Comments Off

Silicaţi (CHIM., MINER.), compuşi oxigenaţi ai siliciului cu metale, obţinuţi în general prin topirea bioxidului de siliciu cu oxizi metalici. S. naturali alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale. Scoarţa terestră este formată preponderent din s., care iau naştere îndeosebi prin cristalizare din magme sau prin procese de metamorfism. S. sunt transparenţi sau [...]

Comments Off

Silicatare (IND. EXTR.), procedeu de consolidare şi de imper-meabilizare a pereţilor săpăturilor şi galeriilor, a terenurilor de fundaţie etc, care constă în injectarea în pământ a unei soluţii de silicat de sodiu şi a unei soluţii de electrolit (de obicei clorură de calciu). Cele două soluţii reacţionează şi formează un gel de silice, care consolidează [...]

Comments Off

Silicagel (CHIM.), produs granular, cu porozitate mare, obţinut prin deshidratarea gelului de bioxid de siliciu în anumite condiţii. Se utilizează în tehnică ca adsorbant şi ca purtător de catalizatori. Se mai numeşte gel de silice.

Comments Off

Silfi (în mitologia popoarelor germanice), duhuri aeriene, uşoare, foarte agile, fără reprezentare precisă. Spirite năzdrăvane, necăjesc oamenii cu glumele lor, dar adeseori le vin într-ajutor pe neaşteptate. Oberon, din „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, era regele silfilor. Corespondentul lor feminin erau silfidele.

Comments Off

Silezia, regiune în Europa centrală, în cursul superior al Odrei şi Vistulei, pe teritoriul Poloniei (cea mai mare parte) şi Cehoslovaciei (partea sudică). În sud şi sud-vest se întind Carpaţii şi Sudeţii şi dealuri submontane, în partea centrală şi nord-vestică câmpia Sileziei, iar în est şi nord-est o zonă deluroasă. Mari zăcăminte de huilă, lignit, [...]

Comments Off

Silex (lat. silex „cremene”; PETROGR.), formaţie silicioasă de formă lenticulară, cu dimensiuni reduse, care ia naştere în roci calcaroase. Are culoarea cenuşie-gălbuie, spărtura concoidală şi duritatea ridicată. Este constituit din silice foarte fin cristalizată sau amorfă şi se separă uşor din masa rocilor înconjurătoare. S. a fost folosit în epoca de piatră pentru confecţionarea armelor [...]

Comments Off