Sensibilitate 1. (FIZ., TEHN.) a) Proprietate a unui sistem de a-şi schimba, într-o anumită măsură, starea iniţială sub acţiunea unui agent exterior. — S. Ia lumină, proprietatea stratului de emulsie (numită fotosensibilă) de pe diferite suporturi (film, hârtie, placă) de a suferi modificări chimice şi fizice sub acţiunea luminii. Această însuşire stă la baza tehnicii fotografice. — S. cromatică, capacitate “a stratului fotosensibil de a fi impresionat în mod diferit de radiaţiile cu diferite lungimi de undă din spectrul luminos vizibil său invizibil. S.c. se reflectă în curbă de înnegrire a materialului fotografic respectiv, b) Mărime caracteristică sensibilităţii (a), exprimată prin cea mai mică valoare a agentului exterior care provoacă o schimbare sesizabilă a stării sistemului. S. instrumentelor de măsură este dată de raportul dintre deplasarea indicelui şi variaţia mărimii de măsurat care provoacă deplasarea respectivă; ea depinde de construcţia instrumentului, de calitatea execuţiei şi a materialelor folosite etc. — S. fotografică, mărime caracteristică materialelor fotografice (de regulă a celor destinate negativelor), care indică cantitatea minimă de iluminare (cu lumină albă) necesară pentru a produce, după prelucrare (în condiţii stabilite), o anumită înnegrire. V. şi sensitometrie. 2. (CHIM.) Proprietate a unei reacţii chimice de recunoaştere, care permite identificarea unor cantităţi mici dintr-o anumită substanţă. 3. (FITOPAT.) Stare de predispoziţie a plantelor la diferite boli. În general, s. este mai mare la plantele cultivate decât la cele spontane şi variază, în cadrul aceleiaşi specii, de la un soi la altul. Unul dintre obiectivele selecţiei şi a-meliorării este reducerea s. plantelor. 4. (FIZIOL., MED.) a) Capacitate de a percepe stimulii veniţi din mediul extern sau intern şi de a-i transforma în senzaţii. S. are rolul de a pune organismul în relaţie cu mediul extern şi este caracteristică vieţuitoarelor ajunse pe o anumită treaptă de dezvoltare filo-genetică, care coincide cu apariţia şi cu dezvoltarea sistemului nervos, b) Mărime care caracterizează capacitatea de a reacţiona a diferiţilor analizatori; este invers proporţională cu pragul senzorial (absolut sau diferenţial). S. poate fi modificată, în condiţii patologice, în sensul exaltării, al diminuării sau al suprimării ei.