recunoaştere l.(PSIH.) Proces al memoriei prin care ne dăm seama, în prezenţa unui obiect perceput anterior, că el a mai fost cunoscut de noi în trecut. în general, r. se realizează mai uşor decît reproducerea, care are loc în lipsa obiectului perceput anterior. R. intervine de obicei şi în desfăşurarea procesului de reproducere. Sînt însă şi excepţii, cînd se realizează reproducerea fără r. 2. (DR.) Act prin care un stat declară expres sau admite tacit că înţelege să dea curs, pe planul relaţiilor internaţionale, unor situaţii nou create. De exemplu, r. unui stat nou, a unei naţiuni care luptă pentru eliberarea ei, a unui guvern care a luat puterea în urma unei revoluţii, lovituri de stat etc, a calităţii de răsculaţi sau beligeranţi celor care, într-un război civil, luptă împotriva autorităţilor existente. R. poate fi de i u r e sau de f a c t o.