reactivitate 1. (FIZ.) Mărime ce caracterizează funcţionarea unui reactor nuclear, definită prin formula p = (kef — 1 )/ kef “”de kef este coeficientul de multiplicare efectivă a neutronilor. Valoarea nulă a r. corespunde regimului critic, valorile pozitive corespund accelerării reactorului, iar valorile negative corespund scăderii puterii reactorului. 2. (CHIM.) Capacitate a substanţelor chimice (simple sau compuse) de a intra în reacţie. R. depinde de structura electronică a atomilor, de natura atomilor unei molecule şi de natura legăturii chimice dintre ei etc. 3. (MED.) a) Capacitate sintetică de răspuns a unui organism la excitanţii mediului extern, rezultantă a caracterelor ereditare şi a celor dobîndite în cursul dezvoltării individuale, b) Ansamblul particularităţilor reacţiilor de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor etiologici şi terapeutici. R. patologică reprezintă alterarea capacităţii organismului de a răspunde adecvat la excitanţii din mediu, în sensul unei exagerări, al unei diminuări sau al lipsei de răspuns (ex. alergie, anafilaxie, hipersensibilitate).