robinet (TEHN.), organ de maşină sau armătură, care se montează Ia capătul unei con­ducte, între două conducte sau la capătul conductei de scur­gere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulaţiei unui fluid. După forma şi mişcarea organului de închidere-deschidere a circula­ţiei fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu ser­tar, cu supapă, cu vană etc. După funcţia lor, se disting: r. de asigurare (sau de sigu­ranţă), pentru oprirea auto­mată a circulaţiei fluidului, în cazul apariţiei unei defec­ţiuni în instalaţia deservită; r. de dirijare a circulaţiei într-o ramificaţie de conducte; r. de închidere, folosit în instalaţiile obişnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc; r. spe­cia (sau de comandă, de reglare, de control etc), folosit în condiţii sau în instalaţii speciale etc.