război de ţesut, maşină de lucru folosită la fabricarea ţesăturilor din fibre textile. Elementele constitutive principale ale r. de ţ. sînt: sulurile pentru înfăşurarea urzelii şi a ţesăturii; dispozitivul de separare şi de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, rame cu lamele etc); iţele, acţionate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came; dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat); suveicile şi dispozitivul de aruncare a lor; vatalele; maşinile şi dispozitivele de acţionare. R. de ţ. reprezintă una dintre cele mai importante invenţii ale omului. Primele r. de ţ. manuale au apărut în mileniul al şaselea î.e.n. în antichitate s-au folosit r. de ţ. verticale, la care ţesăturile se făceau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfăşurat pe o vergea ascuţită. R.deţ. orizontale, cu iţe acţionate prin pedale pentru formarea rostului, s-au răspîndit în timpul evului mediu. Primele încercări de mecanizare a r. de ţ. (ex. r. de ţ. ale lui M. de Gennes, 1678; J. de Vaucanson, 1745 etc.) datează din perioada producţiei manufacturiere în apusul Europei, cînd au fost inventate unele mecanisme de aruncare a suveicii. Apariţia în timpul revoluţiei industriale din Anglia a maşinii de filat (de tors) a dat un impuls pentru mecanizarea ţesutului. In 1785 E. Cartwright a obţinut patentul şi a construit primul r. de ţ. mecanizat, la care suveica, iţele şi vatala erau acţionate mecanic. Cea mai importantă învenţie aparţine lui J.M. Jacquard, care în 1804-1808 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a iţelor, ceea ce a permis obţinerea unor ţesături cu desene complicate şi variat colorate. Mai tîrziu s-au adus perfecţionări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată, crearea de r. de ţ. specializate etc. Mai importantă a fost realizarea, în 1889-1894, de către J. H. Northrop, a mecanismului de înlocuire automată a ţevilor cu firul de bătătură din suveică. Acesta, împreună cu mecanismul de oprire automată a r. de ţ. în caz de defecţiune şi cu mecanismul de întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de r. de ţ. supravegheate de un singur lucrător pînă la circa 100. în prezent, în afară de r. de ţ. clasice cu suveică, pe care se prelucrează peste 98% din totalul ţesăturilor de pe piaţa mondială, se folosesc şi r. de ţ. la care firul de bătătură este introdus cu ajutorul altor agenţi, ca: vîna de aer sau de apă, baghete (tije), mici proiectile etc, cum sînt, de exemplu, r. de ţ. Neumann, Leontiev, Maxbo, Murata, Topor etc.