radioreceptor (telec), aparat sau instalaţie de telecomunicaţii folosite pentru captarea, prin intermediul unei antene, a undelor radioelectrice modulate şi folosirea acestora pentru producerea de semnale (acustice, optice etc.) cu un mers în timp cît mai apropiat de acela al semnalelor care au modulat undele la emisie. Se construiesc r. de radio-difuziune sonoră, r. de televiziune, r. de radiolocaţie etc. R. moderne (r. superheterodină) sînt compuse din etaje amplificatoare de radiofrecvenţă, unul sau mai multe schimbătoare de frecvenţă, un etaj demodulator, etaje amplificatoare de audio sau videofrecvenţă şi dispozitive de comandă, control şi reglare (manuale sau automate). Acestea sînt net superioare tipurilor mai vechi de r. (cusimplă detecţie cu cristal, cu reacţiune şi cu superreacţiune), avînd o amplificare mai mare în etajele de radiofrecvenţă, o sensibilitate aproape constantă pentru diferite benzi de frecvenţă, o mare selectivitate etc.