reţinător 1. (TEHN.) Ansam­blu de conducte şi de organe de reţinere care servesc la diri­jarea circulaţiei fluidului în­tr-un singur sens. 2. (MAS.) Casetă la o pompă sau la un compresor cu piston, în care fluidul (aerul, lichidul etc.) este adus prin conducta de alimentare sau este refulat în conducta de evacuare şi în care sînt montate organele de reţinere (supape etc). Orga­nele de reţinere funcţionează sub influenţa variaţiei de pre­siune, provocată de mişcarea pistonului. 3. (EXPL. PETR.) Dispozitiv folosit pentru a pro­teja coloana de tubaj şi pentru a împiedica întoarceiea laptelui de ciment în coloană în cursul operaţiei de cimentare sub pre­siune a unei sonde.