Laovorba.ro

rezistenţă (FIZ..TEHN.) 1. Pro­prietate a materialelor solide de a se opune acţiunilor mecanice (forţe, cupluri) care tind să le deformezef sau să le rupă (ex. r. la compresiune, r. la forfe­care, r. Ia torsiune etc). 2. Proprietatea unui material de a se opune acţiunilor distruc­tive (fizice, chimice) care se exercită asupra lui din exterior (ex. r. la coroziune, r. la uzu­ră, r. Ia temperaturi înalte etc).3. Termen impropriu (folosit în lucrările mai vechi) pentru efort unitar sau tensiune. — R. de rupere, valoarea limită a efortu­lui unitar la care se consideră, în mod convenţional (pe baza unor încercări experimentale efectuate pe epruvete), că se produce ruperea materialului supus unei anumite solicitări (întindere, încovoiere, răsucire etc). — R. admisibilă, valoa­re limită a efortului unitar, sta­bilită în mod convenţional şi care reprezintă o fracţiune din va­loarea rezistenţei de rupere sau a limitei de curgere. în calculele de rezistenţă la dimensionarea pieselor, efortul unitar în fi­bra cea mai solicitată nu tre­buie să depăşească r.a. Rapor­tul dintre rezistenţa de rupere sau limita de. curgere şi r.a. se numeşte coeficient de sigu­ranţă. — R. la oboseală, limită superioară a efortului unitar variabil periodic, stabilită prin încercări experimentale pe. epruvete, pînă la care nu se produce ruperea unei piese indiferent de numărul ciclu­rilor de solicitări variabile. R. la o. depinde de material, de caracteristicile constructive ale piesei şi de natura solicitării periodice aplicate (întindere, încovoiere etc). Un ciclu de solicitări periodice este carac­terizat prin valoarea maximă a tensiunii (σ_max), valoarea mi­nimă (σ_min). valoarea medie: [σ_m= ( σ_max+ σ_min )/2]; amplitudinea tensiuni: [σ_{v =} ( σ_max - σ_min )/2]; şi coeficientul de asimetrie

R. la o. pentru cicluri sime­trice (caracterizate prin σ_{max = -} σ_{min ,} se noteaza prin σ_min=0 ) se notează σ _-1, iar pentru cicluri pulsatorii (caracteri­zate prin σ_min = 0) se notează σ_min etc. — R. la fisurare, va­loare minimă a tensiunii nor­male Ia care se produce fi­surarea elementelor de , con­strucţie (din beton sau din zi­dărie) solicitate la întindere sau la încovoiere. 4. Rezistenţă la înaintare, forţă exercitată de un fluid (lichid, gaz) asupra corpurilor care se mişcă prin masa lui. După natura fluidu­lui, se deosebesc: r. aerodina­mică (gazodinamică), dacă flui­dul este un gaz (în particular aer), şi r. hidrodinamică, dacă fluidul este un lichid (în parti­cular apă). R. la î. depinde de forma geometrică a corpului, de natura fluidului şi de viteza relativă de deplasare dintre corp şi fluid. 5. Rezistenţă hidraulică, rezistenţa pe care o întîmpină un fluid la curge­rea printr-o conductă, datorită frecării dintre straturile de fluid şi dintre fluid şi pereţii conductei sau unor cauze locale în anumite porţiuni de formă specială ale conductei (ex. coturi, variaţii de secţiune etc). R.h. se manifestă prin reduce­rea presiunii fluidului în lungul conductei (pierdere de sarcină). 6. Rezistenţă la mers, forţă pe care un vehicul trebuie s-o în­vingă pentru a înainta pe o cale oarecare. — (C.F.) R- ca­racteristică, rezistenţa maximă pe care o cpune o linie de cale ferată la înaintarea unui tren, datorită rampelor şi curbelor, pe distanţa dintre două staţii; cu ajutorul ei se determină în­cărcarea cu care poate circula trenul între aceste staţii. R.c. sînt diferite în cele două sensuri de circulaţie ale unei linii de cale ferată. 7. Rezistenţă acus­tică, partea reală din expresia impedanţei acustice a unui tub sonor, corespunzătoare unei pierderi de energie prin fre­care, radiaţie etc. 8. Rezistenţă termică, mărime care caracte­rizează proprietatea unui corp sau a unui ansamblu de cor­puri de a se opune propagării sau transmiterii căldurii. Pen­tru un perete plan, r.t. este egală cu raportul dintre grosi­mea peretelui şi conductivita­tea termică a materialului. 9. Rezistenţă electrică, mărime caracteristică unui conductor izotrop, definită ca raportul dintre tensiunea constantă a-plicată la capetele sale şi in­tensitatea curentului care tre­ce prin conductor. Valoarea r.e. a unui conductor depinde de natura lui, de dimensiunile sale geometrice, de tempera­tură etc. Pentru un circuit care lucrează în curent alternativ şi care conţine elemente reac­tive (bobine, condensatoare), r.e. reprezintă partea reală din ex­presia impedanţei electrice a cir­cuitului, corespunzătoare pier­derii de energie prin efect termic sau lucrului mecanic util. La unele elemente de circuit electric (ex. tuburile electro­nice, dispozitivele semiconduc­toare), r.e. depinde de valoarea şi de sensul curentului; pentru ele se definesc r. statică, r. diferenţială, r. dinamică etc. R.e-se notează cu R şi se măsoară în ohmi. Mărimea reciprocă a r.e. este conductanţa. — R.e. specifică v. rezistivitate. 10. De­numire improprie pentru r ezistor. 11. (MICROB IOL.) Rezistenţă la antibiotice, adap­tare a microbilor la antibiotice. Frecvenţa şi intensitatea r. la a. variază în funcţie de natura microbului, de natura şi de concentraţia antibioticului, de tabloul anatomopatologic al bo­lii etc.