rezistenţa materialelor, ra­mură a mecanicii’ mediilor con­tinue, care studiază tensiunile şi deformaţiile în corpul solid (deformabil) supus acţiunii unor forţe exterioare. Princi­palele probleme pe care le rezolvă r.m. sînt: determinarea stării de tensiune şi de defor-trraţie a corpului sub acţiunea terţelor exterioare, generali­zarea rezultatelor cercetărilor (efectuate în condiţii de labo­rator, pe epruvete), asupra com­portării corpurilor solide deformabile în cazul diferitelor soli­citări şi determinarea dimensiunilor pieselor, astfel încît aceş­tia să reziste la eforturile produse de forţele exterioare fără a depăşi deformaţiile admisibile. In r.m., solicitările meca­nice la care sînt supuse corpurile se clasifică după natura si directia efortului (forţă sau moment) care se produce sub actiunea fortelor exterioare: solicitarile simple (întindere, compresiune, forfecare, răsucire, incovoiere) sint produse de o singură componentă a efortu­lui, iar solicitările compuse (în­covoiere cu forfecare, încovo­iere cu răsucire, compresiune cu încovoiere etc.) sînt produse de două sau de mai multe componente ale efortului. Se consideră ca întemeietori ai r.m.: Galileo Galilei, care în 1638 a formulat teoria sa asu­pra calculului grinzilor supuse la încovoiere şi la întindere; R. Hooke, care în 1678 a for­mulat legea, care îi poartă numele, asupra proporţiona-lităţii dintre efortul şi alungirea unei bare supuse la întindere; J. Bernoulli, care în 1705 a stabilit ecuaţia fibrei medii de­formate a unei bare; L. Euler, care în 1729 a elaborat teoria flambajului etc. Dezvoltarea industriei şi a construcţiilor în sec. al XlX-lea a ridicat noi probleme practice, la a căror rezolvare au participat nume­roşi oameni de ştiinţă şi ingi­neri: L. Navier a elaborat în 1826 un curs de r.m., în care a sintetizat teoriile şi metodele de calcul stabilite pînă atunci şi în care a expus numeroase rezultate ale cercetărilor pro­prii; B. Clapeyron (1849) a stabilit metoda de calcul a grinzilor pe mai multe reazeme; D.I. Juravski a cercetat pro­blema tensiunilor tangenţiale în grinzile supuse la încovoiere; Saint-Venant a studiat răsuci­rea barelor de secţiune oare­care etc. în sec. al XX-lea au fost efectuate numeroase cerce­tări asupra stabilităţii elastice a corpurilor sub acţiunea for­ţelor exterioare, asupra obose­lii materialelor, studii în dome­niul plasticităţii şi s-au extins metodele de cercetare expe­rimentală a tensiunilor etc.