A
Archived posts from this Category
ABSENTA
Tagged as: A
s.f. (<fr. absence, lat. absentia) 1. Lipsa a unei fiinte (sau a unui obiect) din locul tinde ar fi trebuit sa fie. <> Concr. Semn cu ajutorul caruia se noteaza aceasta lipsa (in catalog, in condica etc.). 2. (MED.) Pierdere brusca si ele scurta durata a cunostintei (in epilepsie). 3. Fig. Neatentie, indiferenta a cuiva.
ABSENTEISM
Tagged as: A
s.n. (<fr. absentéisme) I. Absenta (indelungata) a proprietarului funciar de pe proprietatea sa, pe care o exploateaza prin intermediar. 2. Absenta frecventa dintr-un loc (unde ar fi trebuit sa fie), <> Absenteism parlamentar = practica a opozitiei care consta in neparticiparea la lucrarile parlamentului, cu scopul de a intirzia sau de a impiedica votarea unor [...]
ABSENTA
Tagged as: A
vb. I intranz. (<fr. (s’)absenter, lat. absentare) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit sa se afle), a nu fi de fata.
ABSENT, -A
Tagged as: A
adj. (<fr. absent, lat. absens,-ntis) 1. Care nu este de fata; care lipseste din-tr-un loc (unele ar fi trebuit sa se afle). 2. Fig. Distrat; indiferent; preocupat de altceva.
ABSCONS, -A
Tagged as: A
adj. (<fr. abscons, lat. absconsus) (Livr.) Greu de inteles; (voit) obscur.
ABSCIZIUNE
Tagged as: A
s.f. (<fr. abscission) (MED.) Taiere a unei parti sau a unui organ al corpului.
ABSCISA
Tagged as: A
s.f. (<fr. abscisse, iar. abscissa [linea]) Distanta, pe o axa orientata, de la origine pina la un punct dat. <> Una dintre coordonatele carteziene, care serveste la stabilirea pozitiei unui punct in plan sau in spatiu.
ABRUTIZA
Tagged as: A
vb. I refl. si tranz. (<fr. abrutir) A-si pierde sau a face sa-si piarda insusirile umane; a deveni sau a face sa devina insensibil, asemanator cu un animal.
ABRUPT, -A
Tagged as: A
adj., s.n. (<fr. abrupt, lat. abruptus) I. Adj., s.n. (Forma de relief) cu panta aproape dreapta, greu accesibila. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Care este alcatuit din contraste puternice, din elemente contrastante; inegal. 3. Adj. (Despre tulpinile unor plante) Repent, tiritor.
ABROGA
Tagged as: A
vb. I tranz. (<lat. abrogare, fr. abroger) A scoate din vigoare o lege sau un act normativ; a face sa inceteze valabilitatea unei legi, a unei dispozitii oficiale, a unui tratat international etc.
ABREVIATIE
Tagged as: A
s. f. (<lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation) Prescurtare; concr. cuvint, titlu etc. prescurtat.
ABREVIATOR
Tagged as: A
s.m. (<fr. abréviateur) 1.Functionar al cancelariei papale. 2. Persoana care prelucreaza, restringind sau prescurtind, scrierile unui autor.
ABREVIATIV,-A
Tagged as: A
adj. (<fr. Abreviatif) Care serveste la notarea unei abreviatii; care indica o prescurtare.
ABREVIA
Tagged as: A
vb. I tranz. (<lat. abbreviare) A prescurta (in scris sau in vorbire) unul sau mai multe cuvinte; a nota ceva printr-un semn conventional.