adj. adv. (<lat. Absolutus; cf. fr. absolu) I. Adj. 1. Care este independent de orice conditii si relatii; care nu se supune nici unei restrictii; neconditionat, desavirsit. <> Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. <> (FIFOZ.; substantivat, n.) Ceea ce exista in sine si pentru sine; principiu vesnic, imuabil, infinit, neconditionat, perfect care sta la baza universului, o Spirit (sau Eu) absolut ori Idee absoluta = Divinitatea. 2. (Despre fenomene socialeconomice) Considerat in raport cu sine insusi; care se afla pe treapta cea mai de sus. <> Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit. 3. (Despre marimi fizice) A carei valoare este independenta fata de orice sistem de referinta, <> Zero absolut = cea mai cobo-rita temperatura posibila (-273,15°C). Temperatura absoluta = temperatura exprimata in grade Kelvin, pornind de la zero absolut. 4′ (MAT.; despre marimi) A carei valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat. 5. (GRAM.) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subinteles. 6. (CHIM.) Alcool absolut = alcool (etilic) lipsitele apa si de alte impuritati, care arc un continut de alcool de minimum 99,8% in greutate. II. Adv. (Cu valoare de superlativ) Perfect, exact, intocmai.