vb. I tranz. (<absolut) A da o valoare absoluta (unei laturi, unei insusiri a) unui fapt, unei idei etc. (ignorind caracterul relativ, conditionat de celelalte laturi sau insusiri ale faptului, ideii etc. respective); a considera eronat o latura a unui lucru ca o entitate de sine statatoare, rupind-o din complexul caruia ii apartine.