Shunt [sunt] 1. (ELT.) Element al unui circuit electric sau magnetic legat în derivaţie (în paralel) cu un alt element al circuitului. S. electrice sunt rezistoare, caracterizate printr-o rezistenţă electrică, conectate între două puncte ale unui circuit electric pentru a se derivă prin el o anumită parte a curentului care circulă prin acel circuit (ex. S. conectat Ia bornele unui ampermetru pentru a-i extinde intervalul de măsurare). S. magnetice sunt ramuri în paralel ale unor circuite magnetice, constituite din materiale fero-magnetice şi folosite pentru a deriva o parte din fluxul magnetic. 2. (MED.) Schimbare i circuitului sanguin normal, în sensul derivării sângelui pe alte căi decât cele pe care le urmează în condiţii circulatorii normale. Se întâlneşte în numeroase malformaţii congenitale ale inimii, de exemplu în boală albastră, unde, din cauza s. arteriovenos de la nivelul inimii, o anumită cantitate de sânge venos se amestecă cu sângele arterial, dând cianoza tegumentelor. S. poate fi creat şi artificial prin anastomoză chirurgicală între două vase sanguine (ex. S. sau derivaţia portocavă care se aplică în cazurile de hipertensiune portală, ciroză hepatică cu ascită, boala lui Banti etc).