remanentă (lat. remanere „a rămîne, a dăinui”; FIZ.) a) Remanentă electrică, stare de polarizaţie a unui corp feroelectric păstrată de acesta după anularea cîmpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sînt utilizate în dispozitivele cu memorie feroelectrică. b) Remanentă magnetică, stare de magnetizaţie a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea cîmpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizează Ia confecţionarea magneţilor permanenţi, iar materialele cu r.m. mică, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construcţia electromagneţilor, a maşinilor şi aparatelor electrice etc.