redresor 1. (ELT.) Mutator care transformă energia elecagnetică de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu prin c .ocărea alternanţelor de un anumit sens ale tensiunii alterinative (efect de redresare) aplicate unui element cu conductibilitate electrică unidirecţională. R. este alimentat la intrare in curent electric alternativ (mono- sau polifazat), obţinindu-se la ieşire o tensiune pulsatorie, care, cu ajutorul filtrelor electrice, poa¬le fi adusă la o formă foarte apropiată de aceea a unei tensiuni continue. După principiul pe CARE se bazează efectul de redresare, r. pot fi electronice şi mecanice, R. electronice, cel mai frecvent utilizate, sînt constituite dintr-un transformator de alimentare, un număr de elemente redresoare şi un filtru electric. Elementele redresoare, numite şi supape electrice sau ventile electrice, sînt dispozitive care, supuse unei tensiuni electrice alternative, permit trecerea curentului electric practic numai într-un singur sens. După proprietăţile mediului în care se produce efectul de redresare, elementele redresoare pot fi cu vid (kenotroane), cu gaz (fanotroane, tiratroane, tuburi polianodice cu catod de mercur, excitroane, igmtroane etc), semiconductoare (cu cuproxid, cu germaniu, cu seleniu şi cu siliciu) şi electrolitice. R. mecanice funcţionează pe baza comutării periodice a legăturilor unui circuit electric alimentat în curent alternativ. Mai frecvent utilizate sînt r. sincrone, r. cu contacte, r, cu relee de curent şi r. cu vînă de mercur mobilă. 2. (FIZ.) Redresor optic, sistem alcătuit din lentile sau prisme cu reflexie totală, dispus de obicei între obiectivul şi ocularul unui instrument optic (lunetă terestră, binoclu etc), cu scopul de a redresa imaginea reală răsturnată dată de obiectiv.