Segregaţie 1. (METAL.) Zonă neomogenă din punctul de vedere al compoziţiei chimice într-un aliaj solidificat, provocată de fenomenul de segregare (ex. Zona de concentraţie a impurităţilor în partea centrală a unui lingou de oţel, numită şi segregaţie centrală). 2. (PE-TROGR.) Segregaţie magmatică, proces de separare şi de acumulare, sub formă de cuiburi sau şlire, a mineralelor din magmă, ca rezultat al diferenţierii magmatice. S.m. dă naştere la zăcăminte metalifere magmatice de fier, crom, platină, nichel şi cupru (ex. Zăcămintele de fier din munţii Drocea, de la Căzăneşti-Ciungeni, cele de nichel de la Poiana Mărului, din Munţii Făgăraş, precum şi cele de crom din Banat etc).