Segregare (lat. segregare „a separa”) 1. (BIOL.) Izolare a unui grup de indivizi sau a unei populaţii de restul speciei. S. poate fi geografică, dacă izolarea este provocată de obstacole geografice (munţi prea înalţi, deserturi, întinderi de apă etc.) care împiedică legătura între două zone diferite, sau biologică, dacă împerecherea dintre indivizii apar-ţinînd celor două grupe este împiedicată de o cauză de natură biologică (diferenţă de talie, deosebire în privinţa epocii de reproducere, a obiceiurilor de cuibărit etc). S. este unul dintre factorii de diferenţiere a speciilor. 2. (GENET.) Separare a caracterelor materne şi paterne în a doua generaţie a hibrizilor; este una dintre legile lui Mendel. 3. (METAL.) a) Fe-’ nomen de separare sau de repartizare neuniformă a componenţilor unui aliaj în timpul parcurgerii prin răcire a domeniului de temperaturi cuprins între punctele (curbele) lichidus şi solidus. B) Operaţie de afinare a unor
Metale prin răcire selectivă, prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi, fiind încă în stare topită (datorită temperaturii de solidificare mai scăzute decât a metalului din care provin), se pot îndepărta uşor. S. este o operaţie de separare inversă 1icuaţiei. 4. (CONSTR.) Separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistenţă diferită. S. se poate produce în cursul transportului sau depozitării betonului şi a mortarului.