reglare (TEHN.) 1. Ansamblu de operaţii executate cu ajutorul unor dispozitive prin care o mărime (mărimea reglată sau de ieşire) a unui proces sau a unui sistem tehnic este menţinută într-o anumită dependenţă de o altă mărime (mărimea de intrare). Se efectuează pe baza măsurării mărimii de ieşire, a comparării ei cu mărimea de intrare şi a acţionării asupra instalaţiei, astfel încît diferenţa dintre acestea să fie cît mai mică, în limite prescrise. R. poate fi manuală sau automată (ex. r. turaţiei arborelui principal sau a avansului sculei la maşini-unelte, r. admisiei aburului într-o turbină cu abur etc). 2. Reglare automată, reglare în care toate operaţiile sînt efectuate de aparate, maşini, dispozitive etc, împreună cu legăturile aferente, destinate acestui scop (instalaţia de reglare automată). Spre deosebire de operaţiile de comandă automată, care se efectuează în circuit deschis, mărimea de ieşire fiind modificată de mărimile perturbatoare (cel mai frecvent perturbaţii de sarcină), operaţiile de r.a. se efectuează în circuit închis, numit circuit de r.a., mărimea de ieşire nefiind, în regim staţionar, influenţată sensibil de perturbaţii, deoarece modul în care ea urmăreşte pe cea de intrare este controlat. Circuitul de r.a. este alcătuit din a) calea directă, în care sînt situate elementul de comparare, regulatorul, elementul de execuţie şi elementul automatizat (instalaţia, procesul, maşina etc, care constituie obiectul reglării), şi b) calea inversă, sau calea de reacţiune, în care este situat elementul de măsură (traductorul). După domeniul tehnic de aplicaţie, cele mai importante sînt: r.a. a acţionărilor, caracterizate prin faptul că obiectul reglat este o maşină (de cele mai multe ori o maşină de lucru); r.a. a proceselor tehnologice, prin care se reglează anumite mărimi fizice (debite, niveluri, presiuni, temperaturi etc.) caracteristice unui anumit proces, şi r.a. a sistemelor electroenergetice, prin care se menţin constante tensiunea şi frecvenţa şi se asigură repartiţia corespunzătoare a puterii active şi reactive pe agregatele centralelor electrice. 3. Ansamblu de operaţii efectuat asupra unui sistem tehnic înainte de intrarea lui în funcţiune, în vederea stabilirii valorilor per¬mise sau optime pentru toţi parametrii funcţionali.