Saturaţie (FIZ.), stare a unui sistem fizico-chimic său tehnic în care, prin variaţia unui anumit parametru, a tost atins asimptotic maximul unei mărimi ce caracterizează sistemul. Prin extensiune, se numeşte s. şi acea stare a sistemului în care mărimea caracteristică nu şi-a atins încă maximul, dar valoarea ei este foarte apropiată de acesta; în această situaţie, creşterea în continuare a valorii mărimii caracteristice necesită sporirea considerabilă a valoni parametrului. După natura sistemului său a mărimii caracteristice, se deosebesc stări de s. ale soluţiilor, vaporilor, tranzistoarelor etc. Sau stări de s. electrică, magnetică etc.