Roma
Tagged as: R
Roma, capitala Italiei, situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru, în regiunea Lazio. în .limitele R. este cuprins oraşul-stat Vatican. Este primul oraş al ţării ca număr de locuitori r 2 472 540 (1965) şi mare centru politic, financiar, cultural. Ca pondere în producţia industrială, R. este depăşită de alte oraşe italiene. Principalele ramuri sînt industria construcţiilor de maşini şi de prelucrare a metalelor, industria radiotehnică, textilă, alimentară, de pielărie-încălţăminte, chimică şi producţia cinematografică (Ci-necittâ). Nod feroviar, rutier şi aerian. Universitate şi alte institute de învăţămînt superior şi de cercetări ştiinţifice. Academia Santa Cecilia (cea mai veche academie muzicală din lume), academii de arte, biblioteci şi mari muzee. Este unul dintre cele mai importante centre turistice dm lume. Construită pe mai multe coline (Aventin, Celio, Palatin, Campidoglio, Esquilin, Viminal, Quirinal, Pincio, Gianicolo, Vatican, Monte Citorio şi Monte Testac-cio, ultimele două artificiale), R. are o dispoziţie urbanistică deosebit de complexă şi originală, aparent haotică, în realitate adaptată reliefului foarte modulat. Acumularea de monumente din diferite epoci a impus pe parcurs rezolvarea a numeroase probleme de compoziţie şi perspectivă, ceea ce conferă fiecărui cartier o structură specifică, dominanta fiind de fiecare dată un monument sau un ansamblu arhitectonic de prestigiu. Prin numărul şi valoarea monumentelor, R. este un adevărat oraş-muzeu. Din antichitatea romană sînt de eitat: templul rotund al zeiţei Vesta, ansamblul forumului, teatrul lui Mar-cellius, Panteonul, Coli-seul, palatul lui Septimiu Sever, forumul şi columna lui Traian, termele Iui Caracalla, bazilica lui Constantin ş.a. Din perioada medievală sînt importante bisericile San Lorenzo, Santa Măria in Trastevere şi altele, cele mai multe în stil pre-romanic şi romanic. Renaşterea a acoperit R. cu monumente valoroase: bazilica Sfîntul Petru, construită de Michelangelo şi alţii, palatul Vaticanului, palatul Farnese, Villa Medici etc. Din perioada barocului datează o profuziune de palate şi biserici (Chiesa del Gesii, biserica San Ignazio etc), unele realizate de artişti vestiţi, ca Bernini şi Borromini. Epoca modernă a contribuit de asemenea la urbanismul R. cu edificii monumentale: Foro ita-lico, cetatea universitară, staţiunea Termini, mausoleul delle Fosse Ardeatine. — Istoric. Potrivit tradiţiei, R. a fost întemeiată în anul 753 î.e.n. de Romulus şi Remus; însă cea mai veche aşezare descoperită aici datează, potrivit materialelor arheologice, de prin sec. al X-lea î.e.n. De la sfîrşitul sec. al Vl-Iea î.e.n., R. a devenit centrul politic al republicii sclavagiste romane, iar din sec. I. î.e.n. al Imperiului roman. în anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte & oraşului R. a fost mistuită de incendiu. Reconstruită în timpul Flavilor, R. a fost mărită, mai ales sub împăraţii Traian, Adrian şi Caracalla. Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol (330), împărţirea imperiului (395), căderea Imperiului roman de apus (476) şi migraţiunea popoarelor au dus la decăderea oraşului. în evul mediu a fost reşedinţă papală, iar din sec. ai VUI-lea capitală a regiunii papale (pînă în 1870), transformîndu-se într-un centru politic-ecleziastic al Europei de apus. în 1084 a fost pustiită de normanzi. A fost un teatru al luptei de clasă dintre masele populare şi feudali. Răsculaţii au declarat oraşul republică în 1145—1155 sub conducerea lui Arnaldo da Brescia şi în 1347—1354 sub conducerea lui Cola di Rienzo. R. a cunoscut o perioadă de mare înflorire în timpul Renaşterii. în sec. XVII-XVIII a fost unul dintre marile centre artistice europene. în 1809—1814 a fost inclusă în imperiul napoleo-nean. A fost centrul Republicii romane (noiembrie 1848—iulie 1849), condusă de Garibaldi şi Mazzini şi instaurată în cursul revoluţiei din 1848-1849. Ocupat de armatele regatului Italiei (1870), oraşul a devenit în 1871 capitala ţării. La sfîrşitul sec. al XlX-lea şi începutul sec. al XX-lea s-a dezvoltat rapid din punct de vedere industrial şi urbanistic şi a devenit unul dintre principalele centre ale mişcării muncitoreşti, în timpul celui de-al doilea război mondial a fost puternic bombardată (mai ales în 1943). La 8 septembrie 1943 a fost ocupată de trupele hitleriste, din stăpînirea cărora a fost eliberată în iunie 1944.