Sculă (TEHK,), piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţilor acestora. S. este formată din partea activă, care vine în contact cu materialul ce urmează să fie prelucrat, şi din partea de prindere (corput sculei); poate fi acţionată manual sau mecanic. Ex. Daltă şi ciocanul, sculele aşchietoare Uuţiteie de strung, burghiele frezele etc), sculele de matri-tare (matriţa şi poansonul) etc. Sculpsit, cuvânt latin însem-nînd, a sculptat” şi care multă vreme a fost folosit de sculptori şi mai ales de gravori ca inscripţie, însoţind numele pe lucrările lor.