rimă, repetarea sunetelor fi­nale în două sau mai multe ver­suri (începînd cu ultima sila­bă accentuată). Ca şi ritmul, r. contribuie la muzicalitatea versului. Originea r. se află în versurile latine din perioada declinului literaturii clasice, nu­mite leoniene. După poziţia în strofă, r. poate fi împerecheată (aa, bb), încrucişată (ab, ab) sau îmbrăţişată (ab, ba). După nu­mărul silabelor din care este formată r., ea poate fi mascu­lină (o singură silabă accen­tuată, ex. porfir; fir), femi­nină (două silabe: prima ac­centuată, a doua neaccentuată, ex. furcii; turcii), dactilicâ (trei silabe: prima accentuată, celelalte două neaccentuate, ex. nunţilor; frunţilor).