rima
Tagged as: R
rimă, repetarea sunetelor finale în două sau mai multe versuri (începînd cu ultima silabă accentuată). Ca şi ritmul, r. contribuie la muzicalitatea versului. Originea r. se află în versurile latine din perioada declinului literaturii clasice, numite leoniene. După poziţia în strofă, r. poate fi împerecheată (aa, bb), încrucişată (ab, ab) sau îmbrăţişată (ab, ba). După numărul silabelor din care este formată r., ea poate fi masculină (o singură silabă accentuată, ex. porfir; fir), feminină (două silabe: prima accentuată, a doua neaccentuată, ex. furcii; turcii), dactilicâ (trei silabe: prima accentuată, celelalte două neaccentuate, ex. nunţilor; frunţilor).