Separaţia puterilor (DR.), unul dintre principiile fundamentale de organizare ale statului burghez, proclamat în constituţie, potrivit căruia ar coexista trei puteri (legislativă, executivă şi judecătorească), care sunt exercitate de organe deosebite, bucurându-se unele faţă de celelalte de o anumită independenţă şi controlându-se reciproc. Acest principiu a fost formulat de ideologii burgheziei în ascensiune, J. Locke şi mai cu seamă Montesquieu (în lucrarea „Spiritul legilor”), pentru a combate absolutismul monarhiei feudale, şi a fost consfinţit pentru prima dată în actele constituţionale ale revoluţiei burgheze din Franţa. Proclamat formal în constituţiile burgheze, principiul s.p. nu-şi găseşte aplicare consecventă, el fiind folosit pentru a ascunde predominarea aşa-zisei puteri executive, ca instrument principal al dictaturii de clasă a burgheziei monopoliste, şi restrînşerea continuă a rolului parlamentului.