Semnificaţie 1. (LOG.) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele. Acelaşi semn său complex de semne poate avea diferite s., în funcţie de accepţia care i se dă în diverse sisteme, dar nu poate exista lipsit de orice s. (ex. Semnul A poate însemna fie prima literă a alfabetului, fie vocala respectivă, fie o judecată universal-afirmativă etc). Studiul s. constituie obiectul semanticii. 2. (LINGV.) V. sens.