reacţie (CHIM.), transformare pe care o suferă substanţele sub acţiunea unor agenţi fizici sau a altor substanţe chimice, în urma căreia se formează substanţe noi, cu proprietăţi diferite de ale celor iniţiale. în cursul r. se pot forma atomi, radicali sau noi molecule, ca urmare a descompunerii moleculei iniţiale (ex. r. de cracare); procesul poate consta însă şi din unirea mai multor molecule iniţiale într-una nouă (ex. r. de combinare, de polimerizare, de hidrogenare etc.) sau din schimbul de atomi sau radicali între moleculele substanţelor care participă la r. (ex. r. de dublu schimb, r, de substituţie etc). R. se reprezintă prin ecuaţia chimică respectivă. Diferitele r. se produc în timp, cu viteze care depind de însuşi procesul chimic, de concentraţia reactanţilor, de temperatu¬ră, de solvent (dacă au loc în soluţie) şi de prezenţa unor substanţe, denumite catalizatori, care, deşi aparent nu participă la r., influenţează viteza acestora. R. se împart în r. mono-, bi- şi trimoleculare, după cum în procesul respectiv are loc r. unei molecule, a două sau a trei molecule. Din studiul dependenţei vitezei de r. de concentraţia reactanţilor s-a putut defini ordinul de reacţie. R. de ordinul zero, întîi, al doilea şi al treilea au vitezele proporţionale cu concentraţiile reactanţilor la puterile zero, unu, doi şi trei, definindu-se astfel condiţiile cinetice în care are loc procesul chimic. Cercetarea molecularităţii, a ordinului de reacţie, a factorilor termodinamici şi structurali permite descrierea mecanismului de r., adică a r. elementare, a căror succesiune formează r. chimică, reprezentată global prin ecuaţia chimică respectivă. Interpretarea mecanismului de r. se poate face cu ajutorul chimiei cuantice, considerînd că în fiecare r. elementară sistemul trece printr-o stare intermediară, de tranziţie. R. se produce datorită capacităţii moleculelor de a interacţiona chimic, iar aceasta (reactivitatea chimică) depinde de natura atomilor ce compun moleculele, de structura moleculară şi mai ales de structura electronică. Unele r. sînt ireversibile, adică au loc într-o singură direcţie pînă la epuizarea reactanţilor, iar altele sînt reversibile, avînd loc simultan în ambele sensuri pînă la stabilirea unei stări de echilibru, în care, la presiune şi temperatură constantă, concentraţiile substanţelor care participă la r. nu se modifică în timp. Starea de echilibru se stabileşte datorită faptului că viteza r. într-un sens este egală cu cea a r. în sens opus. După efectul termic al r. (degajare, respectiv absorbţie de căldură), acestea se pot clasifica în r. exoterme şi r. endoterme. R. care se produce în urma intervenţiei unui factor fizic (acţiunea luminii, la electrozi sau în urma procesului electrochimie etc.) se denumeşte în mod corespunzător: r. fotochimică, r. electrochimică etc, iar cînd se produce datorită intervenţiei unor substanţe biocatalitice (enzime) se numeşte r. enzimatică. După cum au Ioc într-o singură fază sau în mai multe faze, r. se clasifică în r. omogene, respectiv r. eterogene. — R. în lanţ, reacţie care constă dintr-o succesiune de r. elementare, astfel încît substanţele produse în una dintre r. iau parte la r. următoare. R. elementară iniţială poate fi fotochimică, termică etc, după care procesul poate continua de la sine, fără nici o intervenţie din afară. Un asemenea lanţ de r., compus din cîteva zeci, sute sau chiar zeci de mu de r. elementare, poate fi întrerupt în urma unor t. secundare.
— R. specifică, reacţie care, în condiţii bine determinate (pH, temperatură, prezenţa substanţelor complexante etc), este dată numai de un anumit ion. — (BIOCHIM.) R. antigen-anticorp, reacţie dintre anticorpii din serul imun şi antigeni. Este o reacţie specifică, de¬oarece anticorpul reacţionează numai cu acel antigen sub influenţa şi în prezenţa căruia a luat naştere. Există mai multe tipuri de r.a.-a.: unele (aglutinare, precipitare) sînt puse în evidenţă mai cu seamă in vitro, altele (bacterioliză, hemoliză) atît in vitro, cît şi in vivo, iar altele (neutralizarea toxinelor şi a virusurilor) de obicei numai în vivo. R. a.-a. au multe aplicaţii practice, în biologie în general şi în medicină în special.