rezervă (lat. reservare „a pune de-o parte, a păstra”) 1. (EC.) Rezervă de stat, cantităţi de bunuri materiale dintre cele. mai importante, centralizate la nivelul statului socialist, destinate a asigura continuitatea procesului de pro­ducţie şi necesităţile de con­sum ale populaţiei în cazul ivirii unor greutăţi neprevă­zute (calamităţi naturale, dis­proporţii etc). Completarea lor se face anual prin planul de stat, prin repartizarea unei părţi din venitul naţional creat. Scoaterea unor bunuri de la r. de s. se poate face numai printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri. — Rezerve ale producţiei, posibilităţi nefolo­site de a spori producţia şi productivitatea muncii, de a îmbunătăţi calitatea produselor şi de a reduce preţul de cost peste prevederile planului prin mai buna folosire a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă. R. ale p. pot apărea în legătură cu folosirea mijloa­celor de muncă, cu economisi­rea obiectelor muncii şi a timpului de muncă, cu îmbu­nătăţirea organizării procesului de producţie în ansamblu, pre­cum şi în legătură cu unii fac­tori din afara producţiei. Des­coperirea şi mobilizarea aces­tor rezerve constituie cea mai eficientă sursă de creştere a producţiei, întrucît permite spo­rirea volumului acesteia, cu cheltuieli reduse de muncă socială. — Rezerve de plan, cantităţi de materiale şi de mijloace financiare reţinute prin plan, în vederea satisfacerii cu ajutorul lor a unor nevoi care ar putea surveni în cursul execu­tării planului. R. de p. se con­sumă în cursul unui an. 2. (FIN.) a) Rezervă aur, cantitatea de aur pe care o păstrează băn­cile de emisiune, ca garanţie pentru biletele de bancă puse în circulaţie şi pentru lichidarea datoriilor către alte ţări, în cazul cînd acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obişnuite. în ţările unde biletele de bancă sînt convertibile în aur, mărimea r. a. este stabilită prin lege la o anumită cîtime faţă de valoarea biletelor emise, în aşa fel încît să se poată face faţă eventualelor cereri de convertire.

b) Rezervă lichidă: a) totalitatea mijloacelor băneşti existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri,
precum şi valutele şi devizele liber convertibile în aur destinate Operaţiilor internaţionale;c) Rezervă bugetară, fond bugetar creat în Republica Socialistă România în scopul acoperirii
unor cheltuieli apărute în cursul executării bugetului de stat. Se constituie la dispoziţia Consiliului de Miniştri şi a comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi’ ale oraşelor Bucureşti şi Constanţa. 3. (DR.) a) Manifestare prin care un stat, devenind parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat ori să le atribuie lin anumit înţeles, b) Rezervă succesorală, partea din moştenire cu privire la care cel ce a lăsat moştenirea nu putea face liberalităţi, deoarece altfel s-ar fi adus atingerea drepturilor instituite de lege în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi (tatăl sau mama) şi soţului supravieţuitor. 4. (GEOL.) Cantitatea de substanţe minerale utile dintr-un zăcămînt, pusă în evidenţă prin lucrări geologice de prospecţiune şi de explorare. După gradul de explorare geologică, r. se împart în trei categorii principale, notate cu A, B şi C. Categoria A cuprinde r. industriale delimitate şi probate prin lucrări miniere sau prin foraje, categoria B cuprinde r. identificate şi parţial conturate prin lucrări miniere şi prin foraje, iar categoria C cuprinde r. descoperite prin cercetări geologice efectuate la suprafaţa Pămîntului, ale căror forme şi conţinuturi sînt apreciate prin compararea cu alte zăcăminte analoge cunoscute, precum şi prin unele lucrări miniere sau prin foraje. Cunoaşterea r. este importantă pentru dezvoltarea în perspectivă a industriei extractive. 5. (BIOCHIM., FIZIOL. Rezervă alcalină, cantitatea de bicarbonaţi de sodiu din plas­mă, exprimată indirect în cm3 de bioxid de carbon care se de­gajează din 100 ml de plasmă Ia presiunea parţială a bioxidului de carbon de 40 mm Hg şi Ia temperatura corpului. R.a. reprezintă deci cantitatea de bioxid de carbon legat din plasmă. în cazuri patologice, r.a. este modificată fie spre alca-loză, cînd predomină bicarbo-naţii (ex. după vărsături repe­tate), fie spre acidoză, cînd predomină acidul carbonic (ex. acidoză diabetică).