republica
Tagged as: R
republică (lat. res „fapt, lucru” şi publicus, -a, -um „obştesc, public”), formă de guvernare în care conducerea statului este exercitată de un organ (şeful statului) ales pe un anumit termen. Existenţa acestei forme nu exprimă esenţa de clasă a statului. R. au existat încă din orînduirea sclavagistă (ex. r. democratică şi aristocratică în Grecia şi în Roma antică). în feudalism, mari oraşe comerciale, ca Veneţia şi Florenţa, au fost r. în capitalism, r. a devenit forma de guvernare cea mai răspîndită, reprezentînd un fenomen progresist în raport cu monarhia absolutistă din epoca feudală. R. burgheze se împart în: r. cu regim parlamentar, în care şeful statului este ales de parlament, acesta avînd, formal, supremaţia faţă de puterea executivă (ex. in Italia), şi r. cu regim prezidenţial, în care şeful statului este ales prin votul cetăţenilor, guvernul fiind răspunzător, în drept sau în fapt, faţă de el, dar nu şi faţă de parlament (ex. în S.U.A., Franţa). Prin conţinut, ambele forme realizează dictatura de clasă a burgheziei, bazată pe proprietatea privată. în statele socialiste, r. reprezintă o formă democratică de organizare statală în care poporul este deţinătorul suveran al puterii, în condiţiile dominaţiei proprietăţii socialiste. In aceste ţări, atribuţiile de şef al statului se exercită fie de organe colegiale ale puterii de stat (ex. Consiliul de Stat în Republica Socialistă România, Prezidiul Sovietului Suprem în U.R.S.S.), fie de un preşedinte (ex. preşedintele R.S. Cehoslovace, R.S.F. Iugoslavia), alese, în ambele cazuri, de organul suprem al puterii de stat şi răspunzătoare de activitatea lor în faţa acestuia. V. şi stat.