revenire 1. (METAL.) Trata­ment termic aplicat pieselor metalice (în special din oţel şi din fontă) cu scopul de a le îmbunătăţi ductilitatea şi tenacitatea sau de a le micşora tensiunile interne. R. constă în reîncălzirea piesei (călite în prealabil) pînă la o anumită temperatură şi apoi în răcirea cu o anumită viteză. Prin r. se obţin structuri granulare fine. în practica industrială, călirea şi revenirea sînt ope­raţii aproape nedespărţite, după călire urmînd una sau mai multe reveniri, în funcţie de material şi de caracteristicile finale dorite. 2. (REZ. MAT.) Revenire elastică, reducere par­ţială sau totală, în timp, a deformaţiei unui corp, în urma îndepărtării forţelor care au provocat deformaţia iniţială a acestuia.