Selectivitate (lat. selectare „a alege”; TEHN., TELEC) 1 proprietate a unui sistem fizico-chimic său tehnic de a efectua o anumită alegere între elementele unei clase de fenomene, de obiecte etc. La radioreceptoare, s. caracterizează capacitatea acestora de a separa semnalele unei staţiuni de radioemisiune dorite, cu o anumită frecvenţă purtătoare (pentru care au fost acordate circuitele oscilante), de semnalele emise de alte staţiuni, cu frecvenţe purtătoare apropiate.