Scop, anticipare ideală, în conştiinţa omului, a rezultatului spre care sunt îndreptate acţiunile sale. S. nu sunt independente de lumea obiectivă, ci exprimă dependenţa activităţii umane de legile obiective cu care ea trebuie să concorde. S. este totodată motivul conştient nemijlocit care orientează şi reglementează acţiunea. Există s. îndepărtate, apropiate şi nemijlocite, generale şi particulare, intermediare şi finale. V. şi fina1ism; finalitate.