resurse 1. (EC.) a) Resurse naturale ale ţării, totalitatea zăcămintelor de minerale şi de minereuri, terenurilor cultivate şi cultivabile, pădurilor şi ape­lor de care dispune o anumită ţară. în măsura în care sînt folosite sau sînt atrase în pro cesul reproducţiei, resursele na­turale constituie o componentă a avuţiei naţionale. Cunoaşterea acestor resurse şi folosirea lor raţională cu maximum de efi­cienţă prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea economică a ţării respective. V. şi România, (capitolul Dezvoltarea economică), b) Re­surse de forţă de muncă, totalita­tea persoanelor în vîrstă aptă de muncă (în România, bărbaţii între 16 şi 59 de ani împliniţi, femeile între 16 şi 54 de ani împliniţi) şi capabile de muncă, precum şi a persoanelor care se găsesc sub sau peste vîrsta aptă de muncă, dar care pot fi sau sînt ocupate într-o ramu­ră a economiei naţionale. R. de m. ale unei ţări depind de coeficientul natalităţii, al mor-tal îtăţn, al morbidităţii, de gradul de ocrotire al sănătăţii, de nivelul de trai al populaţiei, de nivelul dezvoltării social-culturale etc. c) Resurse de producţie ale întreprinderii, totalitatea mijloacelor materiale şi financiare, precum şi a forţei de muncă aflate la dispoziţia întreprinderii, d) Denumire ge­nerică utilizată pentru preci­zarea sursei materialelor, fon­durilor băneşti etc. (ex. în diverse balanţe materiale sînt trecute ca posturi de „resurse”: producţia internă, importul, achiziţiile, contractările, colec­tările, recuperările, stocul ini­ţial etc. 2. (HIDROTEHN.) Re­surse hidraulice, totalitatea efec­telor (producere de energie electrică, irigaţii, alimentări cu apă etc.) care pot fi obţinute prin amenajarea complexă a ape­lor dintr-un bazin hidrografic.