rentabilitate, capacitate a unei întreprinderi de a aduce profit sau venit net. în capitalism, r. înseamnă calitatea întreprinderilor de a valorifica mai rapid capitalul avansat şi de a aduce un profit cît mai mare, acesta constituind scopul nemijlocit al producţiei. In socialism, r. unei întreprinderi înseamnă capacitatea de a realiza un beneficiu, după acoperirea cheltuielilor făcute cu producţia, pe seama încasărilor obţinute din vînzarea producţiei proprii. Fără să constituie scopul producţiei sociale şi nici criteriul hotărîtor şi singur al aprecierii activităţii economice, r. joacă un rol important în economia socialistă, fund o condiţie a acumulării socialiste, o pîrghie în cointeresarea materială a întreprinderilor şi unul dintre principalii indicatori ai eficienţei activităţii economice. Gradul de r. al unei întreprinderi este exprimat de rata rentabilităţii, care se calculează ca raportul dintre suma totală a beneficiului obţinut de întreprindere într-o perioadă de timp determinată şi preţul de cost complet comercial al producţiei. Nivelul r. depinde de o serie de factori interni, legaţi de eforturile proprii ale întreprinderii (reducerea preţului de cost, îmbunătăţirea calităţii producţiei etc), precum şi de factorii care nu depind de întreprindere (modificarea preţurilor la mijloace de producţie, condiţiile naturale diferite etc). Sporirea venitului net al întreprinderii şi a ratei r. contribuie la mărirea posibilităţilor de investiţii pentru realizarea unui ritm susţinut al reproducţiei socialiste lărgite şi, prin aceasta, la realizarea scopului producţiei socialiste. Deşi necesitatea şi oportunitatea dezvoltării diferitelor ramuri ale economiei naţionale nu sînt determinate de criterii de r., totuşi ele sînt luate în consideraţie, alături de alţi indicatori, la determinarea eficacităţii investiţiilor, la introducerea în producţie a unui nou produs etc.