relaţie 1. (FILOZ.) Legătură reciprocă între obiecte şi procese, ca şi între proprietăţile acestora, constituind un moment necesar al conexiunii universale. Dialectica marxistă dezvăluie caracterul obiectiv, universal şi dialectic al r., care pot fi de interdependenţă, de contradicţie, de deosebire etc. Existenţa lucrurilor, trăsăturile lor specifice, dezvoltarea lor depind de ansamblul r. lor cu celelalte lucruri. însuşirile unui obiect sau ale unui proces se manifestă numai în r, lui cu alte obiecte sau procese. Dezvoltarea proceselor duce la schimbarea r. lor cu alte procese. R., din punct de vedere calitativ, sînt extrem de variate, iar cantitativ infinite. Ştiinţele s-au dezvoltat în măsura în care au izbutit să studieze obiectele şi procesele în multiplicitatea r. lor şi să desprindă din mulţimea acestora pe cele stabile, esenţiale, necesare, ca legi generale şi specifice ale mişcării materiei. Se mai numeşte raport. 2. (LOG.) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (ex. A este mai mare decît B). Analiza r., a proprietăţilor lor şi a raportării lor reciproce constituie un capitol fundamental al logicii, numit logica relaţiilor.