Rotaţie1 1. (FIZ.) Mişcare a unui corp ale cărui puncte descriu traiectorii circulare cu centrele pe o dreaptă comună, numită axă de rotaţie, planele traiectoriilor fiind perpendiculare pe această axă. — R. proprie, una dintre cele trei componente (r. P., nutaţia şi precesia) în care se descompune mişcarea unui corp cu un punct fix. R. p. se face în jurul unei axe centrale a corpului. 2. (ASTR.) Mişcare de rotaţie, mişcare a unui corp ceresc în jurul axei sale sau în jurul altui corp ceresc. Uneori mişcarea corpului ceresc în jurul altui corp ceresc este denumită şi mişcare de revoluţie. Durata (perioadă) m. de r. este intervalul de timp necesar revenirii astrului în aceeaşi situaţie originară (ex. Ia Soare durata m. de r. siderală, în raport cu stelele, şi durata m. de r. sinodică, în raport cu linia care uneşte Soarele cu Pământul). — R. legată, mişcarea în care perioada de rotaţie este egală cu perioada de revoluţie în jurul corpului central (ex. Mişcarea Lunii în jurul Pământului). 3. (MAT.) a) Rotaţie de un unghi a în raport cu un centra 0, transformare prin care unui punct M al planului îi corespunde punctul M’ situat pe cercul cu centrul în 0 şi cu raza OM, astfel încât MOM = a. b) Rotaţie de un unghi a în raport cu o axă A, transformare prin care unui punct M din spaţiu îi corespunde un punct M’ situat în planul perpendicular pe axă şi care trece prin M, astfel încât punctele M şi M’ sunt egal depărtate de axă, iar unghiul diedru al planelor determinate de cele două puncte şi de axă este egal CU a. 4. (AGROTEHN.) Mod de succesiune a culturilor agricole în timp, pe acelaşi teren, în cadrul asolamentului. R. se stabileşte în funcţie de caracteristicile diferitelor culturi, cu scopul de a menţine fertilitatea solului şi a obţine producţii mari.