regulamentele organice, regulamentele de organizare şi de conducere a Moldovei şi a Ţării Româneşti, preconizate prin convenţia de la Akkerman şi întocmite potrivit prevederilor tratatului de la Âdrianopol (1829). Puse în aplicare în 1831 Tara Romaneasca si in 1832 in Moldova sub îndrumarea şi supravegherea generalului Pavel K i s e l e f f, r.o. au menţinut şi au întărit privilegiile boierimii, care continua să fie clasa conducătoare în stat. Ele au constituit o aspră legislaţie agrară şi un instrument de represiune capabil să frîngă rezistenţa ţărănimii, ceea ce l-a determinat pe K. Marx să le caracterizeze drept „codicele muncii de clacă” şi „o expresie pozitivă a goanei după supramuncă”. R.o. au îngrădit puterea domnească, au introdus principiul separării puterilor în stat, au instituit adunările obşteşti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice şi au creat altele noi. Prin prevederile lor politice şi economice-administrative, r.o. au favorizat dezvoltarea capitalismului, deschizînd astfel burgheziei drumul către puterea politică. Cuprinzînd dispoziţii aproape identice, r.o. au pregătit unirea celor două ţări într-un singur stat, ceea ce, de fapt, şi anticipau ambele regulamente în cîte un articol din partea lor finală. R.o. au devenit în scurt timp, datorită dezvoltării capitalismului, o piedică pentru progresul economic, social şi politic al Principatelor.