revoluţia populară în Ro­mânia, proces revoluţionar uni­tar şi neîntrerupt, de adînci transformări politice, social-economice şi culturale, început o dată cu victoria insu­recţiei armate antifasciste dn august 1944. în cadrul r.p. în R. se disting două etape: a desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice şi a revoluţiei so­cialiste. Sarcinile primei etape, care, în linii generale, s-a încheiat la 30 decembrie 1947, au fost: lichidarea puterii burghezo-moşiereşti şi instaurarea puterii democrat-populare, li­chidarea rămăşiţelor feudale şi desfiinţarea moşierimii ca clasă, democratizarea ţării şi zdrobirea forţelor politice ale burgheziei şi moşierimii, des­prinderea de sistemul impe­rialist şi întărirea independen­ţei şi suveranităţii naţionale, în prima etapă a revo’uţiei populare s-a făurit unitatea de acţiune a clasei munci­toare, s-a închegat, în fo­cul bătăliei pentru reforma agrară şi pentru cucerirea pu­terii politice, alianţa din­tre clasa muncitoare şi ţărănime, forţa socială şi politică în jurul căreia s-au polarizat forţele democratice, unite în Frontul naţio­nal democrat (F.N.D.), care a asigurat instaurarea la 6 Martie 1945 a guvernu­lui de largă concentrare demo­cratică, condus de dr. Petru Groza, în care clasa munci­toare avea rol conducător. Ro­lul conducător al clasei munci­toare în frunte cu partidul său, în prima etapă a revoluţiei, a făcut posibilă dezvoltarea de­mocratică şi progresistă a ţării şi trecerea României într-o nouă etapă a dezvoltării sociale, etapa revoluţiei socialiste. Rea­lizarea sarcinilor primei etape a revoluţiei a dus la schimba­rea raportului de forţe în fa­voarea clasei muncitoare şi a aliaţilor săi. Victoria obţinută în alegerile parlamentare din 1946 a oglindit baza social-politică largă pe care se spriji­nea guvernul democratic, com­promiterea şi izolarea de mase a partidelor burgheze reacţio­nare, care curînd aveau să dispară din viaţa politică. A devenit imperios necesară răs­turnarea monarhiei, care con­stituia o piedică în calea pro­gresului social. A doua etapă a revoluţiei populare a început la 30 decembrie 1947, prin pro­clamarea Republicii Populare Române, clasa muncitoare preluînd întreaga putere politică, în alianţă cu ţărănimea munci­toare, în cursul acestei etape a revoluţiei au fost realizate sar­cinile revoluţiei socialiste: fău­rirea bazei economice a socia­lismului în industrie prin crearea proprietăţii socialiste de stat, pîrghie a dezvoltării întregii economii, construirea bazei tehnice-materiale a so­cialismului prin industrializarea ţării, transformarea socialistă a agriculturii (ceea ce a mar­cat generalizarea relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie), înfăptuirea revolu­ţiei în domeniul culturii şi ideologiei, rezolvarea defini­tivă a problemei naţionale şi închegarea naţiunii socia­liste, ceea ce a asigurat tri­umful deplin al socialismului în România. Ţara noastră par­curge în prezent o etapă nouă a dezvoltării sale, etapa desăvîrşirii construcţiei socialismu­lui.